Maleahi 3

Aungem la Maleahi 3, care continuă până la sfârșit, capitolul al treilea și al patrulea formând un întreg, cel de-al patrulea capitol fiind mai curând o subdiviziune decât un capitol de sine stătător - și în ebraică chiar așa se și prezintă. În ultimul verset din capitolul al doilea vedem că este prezentat ceea ce introduce ziua lui Yahve, astfel că acest verset parcă ar fi mai potrivit să fie primul din capitolul al treliea. „Voi L-aţi obosit pe Yahve cu vorbele voastre şi ziceţi: «Cu ce L-am obosit?» Prin aceea că ziceţi: «Oricine face rău este bun în ochii lui Yahve şi în ei Îşi găseşte plăcerea»; sau: «Unde este Dumnezeul judecăţii?»“ Se plângea cineva că răul prospera? Urmează răspunsul: „Iată, trimit pe solul Meu“. Ceea ce vedem aici este mai curând o introducere. „Și el va pregăti calea înaintea Mea. Şi Domnul pe care-L căutaţi va veni deodată la templul Său“. Acum este mai mult decât un sol: este Mesia Însuși. „Și Îngerul legământului în Care găsiţi plăcere: «Iată, vine,» zice Yahve oştirilor. Dar cine va putea îndura ziua venirii Lui şi cine va sta în picioare când Se va arăta El? Pentru că El va fi ca focul topitorului şi ca leşia albitorilor; şi El va şedea ca acela care topeşte şi purifică argintul; şi va purifica pe fiii lui Levi (deci începând cu ceea ce avea cea mai mare nevoie de curățire și ceea ce era cel mai aproape de Domnul) şi-i va curăţi ca aurul şi argintul, şi vor aduce lui Yahve un dar de mâncare în dreptate Atunci darul de mâncare al lui Iuda şi al Ierusalimului Îi va fi plăcut lui Yahve, ca în zilele din vechime şi ca în anii de mai înainte“. Provocarea din Maleahi 2.17 primește răspunsul Dumnezeului judecății. Creștinismul ni-L prezintă pe Hristos suferind judecata pentru noi, consecința acestei judecăți fiind harul desăvârșit adus credinciosului, numai că acela care este astfel primit prin har intră sub guvernarea lui Dumnezeu în ceea ce privește viața lui de zi cu zi pe pământ. De aceea este nevoie de răbdare din partea lui Dumnezeu, iar omul trebuie să crească veghind, rugându-se și judecându-se pe sine și este nevoie și ca Tatăl să aplice pedepse și, mai presus de orice, este necesară preoția lui Hristos. Dar aceasta presupune ca sufletul să fie asigurat că este îndreptățit, că Hristos este îndreptățirea lui. Apoi el trebuie să umble potrivit acestei poziții și este sub guvernarea morală a lui Dumnezeu. Iar aceasta este ceva diferit de ceea ce ne este prezentat aici, unde puterea manifestată public vine odată cu îndreptățirea.

După cum știm, Ioan Botezătorul a fost o împlinire în trecut a solului, iar profetul Ilie pare a fi acela care va aduce, în ziua viitoare, împlinirea completă. De ce să căutăm alt sens pentru aceste lucruri? Să primim cu simplitate cuvântul lui Dumnezeu. Suntem foarte fertili când este să producem dificultăți. Mintea noastră găsește ușor tot felul de piedici pe cale și multe motive să nu creadă ceea ce ni se dă prin revelație. Cred că este clar că Ilie va fi trimis ca profet, dar aceasta nu va fi înainte ca Domnul să vină să ne ia pe noi. Omul face greșeala gravă de a confunda harul cu judecata și prezentul cu viitorul. Aici este vorba despre venirea spre judecată. Domnul a adus harul și va încheia mărturia harului și lucrările harului înainte de a aduce judecata. Venirea Domnului în har este complementul acestei lucrări. El va face lucrarea Lui cea nouă care va avea consecințe eterne, după care va veni o altă eră.

Cred că Maleahi 3 s-a împlinit în acel timp, dar, din vreme ce se aseamănă mult cu ceea ce va face în final Ilie, această lucrare este prezentată într-un mod așa de general. Atunci, prin Maleahi, Duhul lui Dumnezeu îi va prezenta lui Israel venirea Domnului pentru ei. Admitem că a avut loc o împlinire parțială a profeției lui Maleahi atât prin Ioan Botezătorul cât și prin venirea la templu a lui Hristos, dar atunci când ajungem la capitolul al patrulea este evident că este vorba în exclusivitate de viitor. Capitolul al treilea atinge parțial trecutul, dar putem vedea că se oprește și că prima venire a lui Hristos nu a adus împlinirea a tot ce ni se spune aici. „Atunci darul de mâncare al lui Iuda şi al Ierusalimului va fi plăcut lui Yahve, ca în zilele din vechime, şi ca în anii de mai înainte“. Cunoaștem bine cât de departe este aceasta de faptele istorice, „Şi Eu Mă voi apropia de voi la judecată şi voi fi un martor grabnic împotriva vrăjitorilor şi împotriva adulterilor şi împotriva celor care jură fals şi împotriva celor care asupresc pe salariat, în plata lui, pe văduvă şi pe orfan şi pe cei care nedreptăţesc pe străin şi nu se tem de Mine, zice Yahve al oştirilor. Pentru că Eu, Yahve, nu Mă schimb; de aceea voi, fii ai lui Iacov, nu sunteţi nimiciţi de tot. Din zilele părinţilor voştri voi v-aţi abătut de la rânduielile Mele şi nu le-aţi păzit“.

Urmează apoi apelul adresat lor pentru ca să se întoarcă și răspunsul lor răzvrătit: „«În ce fel să ne întoarcem?» Va înşela un om pe Dumnezeu? Totuşi voi Mă înşelaţi şi ziceţi: «În ce Te înşelăm?» În zeciuieli şi în darurile ridicate“. Yahve îi abordează la cel mai jos nivel cu putință. „Sunteţi blestemaţi cu blestem şi pe Mine Mă înşelaţi voi, naţiunea aceasta întreagă! Aduceţi toată zeciuiala în casa vistieriei, ca să fie hrană în casa Mea; şi puneţi-Mă la încercare acum prin aceasta, zice Yahve al oştirilor, dacă nu vă voi deschide ferestrele cerurilor şi nu voi turna peste voi o binecuvântare până nu va mai fi loc pentru ea. Şi voi mustra pentru voi pe cel care mănâncă, şi el nu va distruge roadele pământului vostru, nici viţa voastră nu-şi va lepăda rodul înainte de vreme în câmp, zice Yahve al oştirilor. Şi toate naţiunile vă vor numi fericiţi“. Așa va fi în mileniu: așa Îl vor pune ei la încercare pe Domnul. Ei se vor smeri și se vor încrede în El și toate națiunile îi vor numi binecuvântați. Acum, dimpotrivă: „Cuvintele voastre s-au înăsprit împotriva Mea, zice Yahve. Dar voi ziceţi: «Ce am vorbit noi împotriva Ta?» Voi ziceţi: «În zadar slujeşte cineva lui Dumnezeu; şi ce câştig este să păzim cele de păzit ale Lui şi să umblăm cu jale înaintea lui Yahve al oştirilor? Şi acum îi socotim fericiţi pe cei mândri; da, cei care lucrează răutate sunt zidiţi; da, ei Îl ispitesc pe Dumnezeu şi scap㻓.

Dar răutatea poporului în general este folosită de Dumnezeu pentru a trezi conștiința unora dintre ei. În mijlocul rămășiței care se întorsese erau unii evlavioși. „Atunci [N. a.) Venema ia versetul 16 în contrast cu cel anterior, din vreme ce oamenii evlavioși din vechime sunt plasați în opoziție cu căile rele ale generației actuale. De aceea momentele de timp sunt prezentate în opoziție. Mărturisesc că mie mi se pare ceva mai mult decât îndoielnic deoarece sensul din Biblia engleză, care este ca și al altor versiuni pe care le-am cercetat, pare a fi de preferat.] cei care se temeau de Yahve vorbeau adesea unul cu altul; şi Yahve a luat aminte şi a ascultat; şi o carte de aducere aminte a fost scrisă înaintea Lui pentru cei care se temeau de Yahve şi se gândeau la Numele Lui“. Este clar că, sub aspect spiritual, aceasta se verifică atunci când a venit Hristos. Vedem Ane, Simeoni și păstori care aveau exact aceste sentimente spirituale. Ei puteau comunica și chiar au comunicat cu toți cei care așteptau răscumpărarea Ierusalimului. Și ceea ce a fost atunci va fi valabil din nou, chiar manifestându-se cu mai multă putere, când Domnul va veni și va aduce ziua cea mare și grozavă a lui Yahve.

„Şi ei vor fi ai Mei, o comoară deosebită, zice Yahve al oştirilor, în ziua pe care o pregătesc. Şi-i voi cruţa, cum cruţă un om pe propriul său fiu care-i slujeşte. Şi vă veţi întoarce şi veţi deosebi între cel drept şi cel rău, între cel care-I slujeşte lui Dumnezeu şi cel care nu-I slujeşte“. Evreii înșiși nu se vor baza pe faptul că sunt evrei, ci vor vedea cât de deșartă este o poziție exterioară și vor prețui ceea ce este de la Dumnezeu; vor fi și mai scârbiți de cei care sunt răi pentru că sunt evrei. În urma judecății pe care Dumenzeu o va face la Ierusalim, călcătorii de lege vor fi odioși pentru oricine, după cum vedem la sfârșitul capitolului 66 din Isaia. Dar aici vedem că se manifestă discernământ chiar înainte de a se împlini judecata. Inima celui drept va ajunge să simtă ce va face Yahve când va judeca.