Maleahi 2

Aceasta conduce la alte chemări, toate avându-i în vedere în mod special pe preoți. „Ca poporul, așa și preotul“ (v. Osea 4.9). Dacă poporul era rău, preoții erau și mai răi, cum este cazul de obicei. „Şi acum voi, preoţilor, porunca aceasta este pentru voi … dacă nu veţi pune la inimă … “. Ei nu numai că greșeau, ci conștiința lor era insensibilă. „Iată, voi mustra sămânţa voastră şi voi presăra balegă pe feţele voastre, balega sărbătorilor voastre; şi veţi fi luaţi cu ea!“ Yahve vorbește cu cel mai profund dispreț despre starea în care urma să îi aducă în urma pedepsei pentru infidelitatea lor. „Şi veţi cunoaşte că Eu v-am trimis porunca aceasta, pentru ca legământul Meu să fie cu Levi, zice Yahve al oştirilor“. Levi este introdus în mod special datorită fidelității manifestate cu ocazia crizei cu vițelul de aur, în contrast cu comportamentul celui care s-ar fi cuvenit să fie cel mai atent față de gloria lui Yahve, ca Aaron, marele preot. „Legământul Meu cu el era de viaţă şi de pace. Şi le-am dat lui ca să se teamă; şi el s-a temut de Mine“. Yahve privește în urmă la timpul când Levi s-a consacrat pentru slujire cu prețul oricăror considerente omenești, în contrast cu răzbunarea cruntă la care a recurs pentru sora lui batjocorită. Aici vedem din nou cum Domnul merge la sursa lucrurilor, ca în Maleahi 1. Astfel, i-a luat pe Esau și pe Iacov la început și a judecat la urmă. El Se pronunță asupra lui Levi și a preoților. „Legea adevărului era în gura lui şi nedreptate nu s-a găsit pe buzele lui; el a umblat cu Mine în pace şi dreptate şi a întors pe mulţi de la nelegiuire. Pentru că buzele preotului trebuie să păstreze cunoştinţa şi din gura lui se aşteaptă legea, pentru că el este solul lui Yahve al oştirilor“. Urmează apoi evaluarea Lui solemnă: „Dar voi v-aţi abătut din cale; i-aţi făcut pe mulţi să se poticnească de lege. Aţi stricat legământul lui Levi, zice Yahve al oştirilor. Şi v-am făcut şi Eu de dispreţuit şi înjosiţi înaintea întregului popor, pentru că n-aţi păzit căile Mele, ci aţi fost părtinitori în administrarea legii“.

Din vreme ce sanctuarul era pângărit și tot așa și cei care slujeau acolo și jertfele, mai departe vom vedea că și viața socială a lui Israel avea de suferit. Există o legătură profundă între o religie falsă sau o non-religie și căile practice ale poporului. „Nu avem toţi un singur Tată? Nu ne-a creat un singur Dumnezeu? De ce ne purtăm cu necredincioşie fiecare împotriva fratelui său, profanând legământul părinţilor noştri? Iuda s-a purtat cu necredincioşie şi o urâciune se comite în Israel şi în Ierusalim, pentru că Iuda a profanat locaşul sfânt al Domnului, pe care El l-a iubit, şi s-a căsătorit cu fiica unui dumnezeu străin“. Astfel, deși nu erau idolatri au intrat în cea mai apropiată relație de viață cu păgânii. „Yahve va nimici din corturile lui Iacov pe omul care face aceasta, pe cel care strigă şi pe cel care răspunde şi pe cel care aduce un dar de mâncare lui Yahve al oştirilor. Şi acesta este un alt lucru pe care îl faceţi: voi acoperiţi altarul lui Yahve cu lacrimi, cu plâns şi cu suspine, încât El nu Se mai uită la darul de mâncare şi nu-l primeşte cu satisfacţie din mâna voastră“. Profetul descrie plânsul femeilor iudeilor care erau repudiate din cauza păgânelor pe care le alegeau ei. Aceeași stare este în Ezra și, mai ales, în Neemia. Inima poporului era bolnavă, într-adevăr, mult mai bolnavă decât în zile de mai înainte, când îi acuza Isaia de aceasta.

Și insensibilitatea lor morală era tot mai gravă. „Totuşi ziceţi: «De ce?»“ Ei nu puteau înțelege de ce erau condamnați. „Pentru că Yahve a fost martor între tine şi soţia tinereţii tale, faţă de care te-ai purtat cu necredincioşie, deşi ea este tovarăşa ta şi soţia legământului tău“. Amândoi erau așezați pe aceeași bază înaintea lui Dumnezeu. „Şi nu Unul singur i-a făcut? Şi rămăşiţa Duhului era a Sa. Şi de ce Unul singur? El căuta o sămânţă a lui Dumnezeu. Deci luaţi seama la duhul vostru; şi nimeni să nu se poarte cu necredincioşie faţă de soţia tinereţii lui. Pentru că Eu urăsc despărţirea, zice Yahve Dumnezeul lui Israel“. Cât de mult se înstrăinaseră ei de gândurile și căile lui Dumnezeu! Totul era numai eul lor. Ușurătatea cu care divorțau ajunsese la culme printre iudei, chiar în rămășiță. „Și el îşi acoperă cu violenţă haina, zice Yahve al oştirilor; deci luaţi seama la duhul vostru, ca să nu vă purtaţi cu necredincioşie“.

Astfel, dacă primul capitol privește mai mult viața lor religioasă, cel de-al doilea capitol, sau cel puțin o parte a lui, se ocupă de viața lor socială și în ambele domenii vedem falimentul total și împietrirea inimii față de Dumnezeu. Totuși este bine să observăm cum Domnul leagă împreună cele două aspecte – cel social și cel religios. El pornește de la rădăcină. Dacă sufletul nu este drept înaintea lui Dumnezeu atunci nu prea mai există speranță pentru om nici chiar în cele mai apropiate relații din această viață.