Mâinile goale

Alexandru cel Mare (356-323 î.Hr) a cucerit în scurta sa domnie Persia şi a ajuns până în Egipt şi India. Dar a murit înainte de a-şi vedea terminate planurile sale ambiţioase. În mijlocul pregătirilor pentru noi expediţii militare l-a lovit deodată o boală grea, care i-a pus capăt repede vieţii sale. Moartea a fost mai puternică decât acest puternic cuceritor. Se spune că pe patul său de moarte a poruncit ca mâinile lui să fie lăsate afară din sicriu pentru a fi văzute că erau goale. Din tot ce a câştigat în viaţa lui nu putea lua nimic cu el.

Să ne gândim la nimitnicia şi efemeritatea lucrurilor pământeşti! Tot ceea ce dobândim în viaţa noastră, fie scurtă, fie lungă, are valoare numai pentru timpul vieţii noastre. Aceste lucruri pot face viaţa noastră mai plăcută şi fără greutăţi, dar pentru veşnicie nu au nici-o valoare. Dacă vine moartea la noi, trebuie să lăsăm totul, nu putem lua nimic cu noi dincolo. Singurul lucru pe care îl putem lua şi îl vom lua sunt păcatele noastre; cu ele ne vom prezenta în faţa lui Dumnezeu. Dar ce bine că ne putem elibera de păcate mărturisindu-le Mântuitorului. El poate şi vrea să le ierte. Vrei să i le recunoşti?