Lucrarea

„Dumnezeul al căruia sînt şi căruia îi slujesc" (Faptele Apostolilor 27.23)

Dragostea pentru Domnul Isus Hristos ne îndeamnă la lucru: nu cunosc un alt motiv. Orice lucrare adevărată trebuie să rezulte din cunoaşterea Domnului Isus Hristos Însuşi. În zilele noastre, marele secret al puterii este credinţa în prezenţa Duhului lui Dumnezeu.

Viaţa ascunsă cu Dumnezeu este unicul mijloc de a trăi în public pentru El. Orice activitate în afară, care nu este rodul vieţii lăuntrice, tinde să ne facă să ne manifestăm fără Domnul Hristos si să-L înlocuim cu eul. îmi este frică de o mare activitate fără mare legătură cu El.

Cît de mult avem nevoie în lucrare să ne sprijinim, în întregime, pe Duhul Sfînt şi cît de simplu este totul cînd facem aceasta! Ceea ce ne dă putere este să ne ţinem strîns alipiţi de Domnul Hristos; altfel, inima se întristează sub apăsarea lucrului şi sîntem în pericol de a pierde această legătură de inimă şi această capacitate de a prezen-ta cu prospeţime dragostea lui Dumnezeu, sufletelor.

Gîndesc că în lucrarea Domnului nu ai totdeauna această libertate a Duhului care distinge orice lucru în deplină lumină. Este nevoie să mergi uneori prin credinţă, fără să vezi. Cei mai buni lucrători ne-au dat această mărturie: un apostol, un sărman vas de lut, angajat în lupta dintre Domnul Isus Hristos, Mîntuitorul, şi Vrăjmaşul sufletelor, va simţi cîteodată lovitura luptei.

Să dea Dumnezeu lucrători după inima Sa, care să-L poată înfăţişa sufletelor pe Domnul Isus Hristos!

Un adevărat lucrător, un „om al lui Dumnezeu", este o mare comoară, cea mai mare si cea mai de preţ din lume.

Este un lucru primejdios să fii deodată chemat să ocupi un loc în lucrare. Un proverb spune: „Acceptarea omului nu este totuna cu aprobarea lui Dumnezeu", cu toate că Domnul Dumnezeu poate să ne-o dea pentru a favoriza înaintarea adevărului; dar, dacă ne mulţumim numai de rezultat, rămînem la distanţă de izvor şi aceasta devine o piedică datorită căreia sufletele noastre se ofilesc, în loc să fie mijlocul de a ne conduce lîngă cei asupra cărora ar trebui să ne răspîndim bogăţiile Domnului Isus Hristos.

În măsura lucrării tale, caută fata Domnului şi odihneşte-te în El. Lucrul este o favoare care ne este acordată. Fii mai întîi în pace şi fericit în sentimen-tul harului, apoi să dai această pace altora. Aceasta este adevărata slujbă, în urma căreia poţi să vii foarte obosit trupeşte, însă susţinut şi fericit în sufletul tău. Odihneşte-te sub aripile Domnului Dumnezeu, apoi reia-ţi slujba, pînă ce va veni adevărata odihnă.