Luca 7:36-50

Deşi mult diferită de cea a lui Levi (cap. 5.29), şi Simon fariseul Îl invită pe Domnul la masă. Se gândea probabil că va fi onorat prin aceasta, dar Isus îi va da o lecţie a umilinţei. Iată că în casă este introdusă o femeie cunoscută prin viaţa ei destrăbălată. Ea răspândeşte pe picioarele lui Isus, împreună cu omagiul parfumului ei, multe lacrimi de pocăinţă. Tocmai această păcătoasă, şi nu Simon fariseul, este cea care împrospătează şi revigorează inima Mântuitorului, pentru că ea conştientizează marea datorie pe care o are faţă de Dumnezeu şi se înfăţişează înaintea lui Isus cu singura atitudine cuvenită: cea a unei inimi zdrobite şi smerite (Psalmul 51.17). Înainte de a-i spune acestei femei cuvântul de har pe care ea îl aştepta, Domnul are să-i spună ceva lui Simon, căruia i-a citit gândurile tainice. De câte ori nu am putea auzi numele nostru în locul celui al lui Simon! „Am să-ţi spun ceva“ şi ţie, – Se adresează Mântuitorul unuia dintre noi – care poate te compari cu unii care n-au ca tine o educaţie creştină: să ştii că ceea ce contează în ochii Mei este dragostea pentru Mine şi dovezile ei!Să învăţăm să estimăm mai bine cât de multe ne-au fost iertate, pentru a-L iubi şi noi mai înfocat pe Mântuitorul nostru!