Luca 5:1-11

Iată binecunoscuta istorisire a pescuirii minunate … şi a unui eveniment încă mai minunat: convertirea lui Simon. Ce făcea acesta în timp ce Învăţătorul divin vorbea mulţimilor de lângă El? Spăla năvoadele murdărite în urma lucrului fără rezultat din timpul nopţii precedente. Isus îl va obliga să-L asculte, cerându-I să iasă pe lac, pentru ca El să Se poată adresa din barcă poporului strâns pe mal … şi în acelaşi timp omului de lângă El. Apoi Domnul le va vorbi într-un alt fel lui Simon şi tovarăşilor lui. Umplându-le năvoadele, El Se va înfăţişa astfel ca Stăpânul universului care porunceşte peştilor mării, potrivit Psalmului 8.6,8, şi care poate totul acolo unde omul nu poate nimic. Cuprins de teamă, convins de păcat în prezenţa Domnului, Simon se aruncă în genunchi, strigând: „Pleacă de la mine…“ (v. 8). Dar oare pentru a pleca de la el l-a căutat Domnul cel plin de dragoste pe păcătos?Luca este singurul care ne relatează această întâlnire hotărâtoare a Domnului cu ucenicul Său, Petru. Cartea Fapte ne va arăta cum Petru, devenit pescar de oameni, va fi mijlocul unei pescuiri minunate, de aproximativ trei mii de suflete (Fapte 2.41).