Luca 2:39-52

Acest pasaj are o importanţă deosebită: este, în adevăr, singura secvenţă din copilăria şi din tinereţea Domnului Isus pe care Dumnezeu găseşte cu cale să ne-o prezinte. Astfel avem aici, în special pentru tineri şi pentru copii, Modelul prin excelenţă. El este desăvârşit în relaţiile Sale cu Tatăl ceresc, ale Cărui chestiuni (v. 49: „cele ale Tatălui“) au prioritate faţă de oricare altele. Ce desăvârşit este şi în raporturile cu învăţătorii din templu: deşi infinit mai înţelept decât ei toţi, El nu îi învaţă, ci îi ascultă şi îi întreabă, singura atitudine care se cuvenea vârstei Lui! Este desăvârşit şi în relaţiile cu părinţii: „le era supus“ , precizează versetul 51, pentru a nu se născoci ideea că le-a scăpat prin nesupunere. El, care avea conştienţa suveranităţii Sale de Fiu al lui Dumnezeu, S-a plecat într-o ascultare totală încă de la vârsta cea mai tânără, în casa părinţilor Lui.Remarcăm râvna Copilului Isus în templu şi interesul Său precoce pentru adevărurile divine; nimic altceva nu L-a atras în vestita cetate a Ierusalimului, pe care, probabil, o vizita pentru prima oară. Care este însă preţul cu care noi evaluăm prezenţa Domnului şi învăţătura Lui?