Luca 12:49-13:5

Până la „botezul“ morţii Sale, Isus a avut sufletul strâmtorat, iar pentru ca dragostea Lui să se poată exprima din plin şi să aibă ecou în inima oamenilor, El a trebuit să sufere crucea.Venirea Lui constituie o punere la încercare. În sânul familiilor, altădată unite în fărădelege, El va fi primit de unii şi respins de alţii. Şi câte case nu sunt asemenea celei descrise aici (v. 52,53)!Apoi, cu o dragoste autentică pentru sufletele lor, Domnul Se adresează din nou iudeilor „făţarnici“… (v. 56). Să nu ne mire duritatea pe care o îmbracă uneori cuvintele Sale. Ea este impusă de duritatea inimii omului. Trebuie un ciocan de fier pentru a sfărâma stânca (Ieremia 23.29).Israel atrăsese asupra sa mânia lui Dumnezeu, care devenise „împotrivitorul“ său (v. 58). Dumnezeu era atunci în Hristos, oferind poporului Său împăcarea, dar ei au refuzat s-o primească şi să distingă semnele care prevesteau judecata (v. 56). Şi astăzi Dumnezeu oferă fiecărui om împăcarea, înainte de momentul când El nu va mai putea fi întâlnit decât ca Judecătorul neînduplecat (2 Corinteni 5.19).În capitolul 13.1-5, Isus evocă două evenimente grave, recent petrecute, servindu-Se de ele pentru a-şi îndemna auditoriul la pocăinţă. Să învăţăm şi noi să nu pierdem nicio ocazie de a-i avertiza pe cei din jurul nostru.