Iuda trece acum la răii care trăiau în vremea sa şi al căror caracter va merge accentuându-se tot mai mult până la judecata finală. „Aceşti visători întinează în acelaşi fel carnea şi dispreţuiesc stăpânirea şi hulesc gloriile“ (versetul 8).

Apostolul îi numeşte visători, oameni care nu sunt conduşi de adevăr, ci de o imaginaţie care nu cunoaşte reguli. Din momentul în care omul renunţă la Cuvântul lui Dumnezeu, nu mai are nici un motiv de a nu se deda la vorbării goale şi la basme. Aceşti visători au două caractere deja menţionate în versetul 4: întinează carnea, dispreţuiesc stăpânirea şi hulesc gloriile. Nesocotirea stăpânirii lui Hristos are drept consecinţă nenorocită o atitudine batjocoritoare faţă de glorii, în timp ce creştinului care recunoaşte autoritatea Domnului, nu-i este greu să se supună stăpânirii acelora care sunt puşi de El. Aceste autorităţi pot fi magistraţi imorali sau tirani sângeroşi; însă credinciosul se va supune lor cu excepţia lucrurilor în care ascultarea de Dumnezeu are întâietate asupra aceleia care este datorată oamenilor. Chiar arhanghelul Mihail (versetul 9) nu a îndrăznit să rostească o judecată batjocoritoare împotriva diavolului care căuta să pună stăpânire pe trupul lui Moise pentru a amăgi din nou poporul, readucându-l la idolatrie.