Glorie lui Dumnezeu, care ne poate păzi de orice cădere (24,25)

Ce plăcut este contrastul dat de versetele 24 şi 25 faţă de tot ce a fost mai înainte! Am ieşit din întunericul răutăţii şi apostaziei umane, şi chiar din certurile şi eforturile adevăraţilor sfinţi în prezenţa răului, la lumina clară a puterii şi a gloriei lui Dumnezeu. Ochii ne sunt îndreptaţi spre „Acela care poate să vă păzească de cădere“. Aici, şi numai aici este odihna reală a inimii.

Avem să luptăm pentru credinţă, să ne zidim pe ea şi să lucrăm ca să salvăm pe alţii din întinare şi condamnare, dar nu putem afla odihnă în noi înşine sau în eforturile noastre. Avem har să ne păstrăm în dragostea lui Dumnezeu, cel puţin într-o anumită măsură, totuşi putem afla odihnă numai în faptul că El poate să ne păzească de orice cădere şi să ne prezinte fără vină înaintea prezenţei gloriei Sale.

Pentru că El poate, nu avem decât să ne condamnăm pe noi înşine pentru orice cădere pe cale. Totuşi deşi noi am putea cădea, în cele din urmă nu vom fi căzuţi. Vom fi aduşi în prezenţa gloriei Sale care ne stă înainte, şi nici chiar lumina acelei glorii nu va descoperi vreo vină în noi. Cât de minunat! Ce triumf al harului şi al puterii lui Dumnezeu!

Nu ne rămâne nimic altceva decât să ne plecăm în prezenţa acestui Mântuitor – Dumnezeu, prin Domnul Isus, şi să-I atribuim Lui glorie, măreţie, stăpânire şi putere, şi acum şi în toate veacurile. Amin.