Dar noi, ca oameni credincioşi, avem îndatoriri faţă de cei care se împotrivesc, dar şi faţă de fraţii noştri: „Şi de unii aveţi milă, făcând o deosebire; iar pe alţii salvaţi-i cu teamă, smulgându-i din foc, urând chiar cămaşa pătată de carne“ (versetele 22-23).

Cât despre batjocoritorii care se ceartă, ca odinioară satan – stăpânul lor – cu arhanghelul Mihail, trebuie, ca şi acesta, să-i mustrăm spunându-le: Domnul să vă mustre! Este inutil de a căuta să-i convingem. Suntem în vremea despre care este spus: „Cine este nedrept, să continue nedreptatea; şi cine este întinat să se întineze în continuare; şi cine este drept să practice în continuare dreptatea; şi cine este sfânt să fie sfinţit în continuare“ (Apocalipsa 22.11). Însă sufletele fraţilor noştri se pot lăsa înşelate de aceşti certăreţi, precum şi de învăţători mincinoşi care atacă Cuvântul lui Dumnezeu şi Persoana Mântuitorului. Ce trebuie să facem pentru ei? Să-i salvăm cu teamă, smulgându-i din foc. Un creştin a comparat starea creştinătăţii mărturisitoare cu o casă incendiată. Trebuie să scoatem cu orice preţ pe locuitori din ea, cu primejdia propriei vieţi; noi, care cunoaştem preţul acestor suflete, nu trebuie să precupeţim nici un efort. Trebuie ca ele să-şi dea seama de primejdia foarte apropiată în care se află. Să le salvăm cu teamă: acesta este scopul nostru principal adresând creştinilor seriosul avertisment cuprins în aceste pagini.

În ceea ce ne priveşte, dacă vrem să fim folositori celorlalţi, să învăţăm „urând chiar cămaşa pătată de carne“, adică să evităm orice legătură cu o mărturisire necurată (cămaşa este imaginea mărturisirii), despre care ne vorbeşte această epistolă şi pe care ea o numeşte „întinăciunea cărnii“ (a se vedea Apocalipsa 3.4). Astfel în 2 Corinteni, după ce a vorbit de obligaţia ca familie a lui Dumnezeu de a fi despărţiţi de lume, apostolul adaugă cu privire la mărturia noastră individuală: „…să ne curăţim pe noi înşine de orice întinare a cărnii şi a duhului, desăvârşind sfinţenia în teamă de Dumnezeu“ (2 Corinteni 7.1).

Dumnezeu să facă, ca toţi scumpii Săi copii să înţeleagă aceste lucruri şi fiecare din ei să se întrebe: Arăt eu caracterele recomandate de această epistolă, având în vedere starea de lucruri din vremea de faţă? Dacă nu putem să răspundem la această întrebare printr-un DA sigur, n-ar trebui oare să fim profund umiliţi, pentru că arătăm atât de puţin ceea ce Domnul ne recomandă?