Cei strecuraţi printre ei, descrişi ca batjocoritori, oameni fireşti care nu au Duhul şi fac dezbinări (17-19)

Iuda ne spune de asemenea să ne amintim de lucrurile care au fost spuse de apostolii Domnului înainte de a-şi scrie el epistola. În 2 Petru 3 citim despre batjocoritorii care vor veni în zilele din urmă şi vor umbla după poftele lor, dar şi alţi apostoli au dat mărturie despre acelaşi rezultat. Oamenii pe care îi avea în vedere Iuda erau de felul acesta: umblau după poftele lor, adică erau oameni naturali, neavând Duhul. A avea Duhul este semnul care nu poate greşi al aparţinerii reale ale lui Hristos. Iuda îi descrie de asemenea ca „cei care se despart“ sau „care fac dezbinări“. Duhul Sfânt este puterea unităţii. Aceşti oameni fără Duhul provocau lipsa de demnitate. Cu acest cuvânt descrierea lui Iuda despre ei se sfârşeşte.

O imagine mai întunecată a neevlaviei ar fi imposibil de conceput. Descrierea începe cu schimbarea harului lui Dumnezeu în destrăbălare şi tăgăduirea singurului Stăpân şi Domn. Ea se sfârşeşte cu producerea de dezbinări, ei fiind cu totul lipsiţi de Duhul lui Dumnezeu. Totuşi ei se strecuraseră printre sfinţi, pe furiş. Totuşi Dumnezeu i-a dat pe faţă şi ei vor pieri ca nişte apostaţi.