După ce a făcut descrierea neevlavioşilor în relaţiile lor cu Dumnezeu, apostolul analizează caracterul lor moral. Această analiză este foarte importantă, pentru că, îndată ce vorbim despre îngrozitoarea stare a celor neevlavioşi, persoane bine intenţionate ne răspund: Fără îndoială, este dureros că acei oameni au alte gânduri asupra acestor subiecte, dar sunt oameni onorabili, devotaţi, ireproşabili în purtarea lor etc. Se exprimă Cuvântul lui Dumnezeu în acest mod cu privire la ei? Să ascultăm ce spune Cuvântul : „Ei sunt nişte cârtitori, nemulţumiţi cu soarta lor, umblând după poftele lor; gura le este plină de cuvinte arogante şi admiră pe oameni pentru câştig“ (versetul 16).

„Nemulţumiţi cu soarta lor“: nu este oare aceasta starea care caracterizează din ce în ce mai mult astăzi lumea care trăieşte fără Dumnezeu? Un văl de nemulţumire şi de tristeţe se întinde pretutindeni peste spirite; se încearcă să fie îndepărtat printr-o activitate febrilă, dar fără să se reuşească. S-a găsit vreodată în lume un om fericit? Dar mai mult, gândul că alţii au atins ceea ce ei doresc, face să se nască gelozia în inima lor: „Ei sunt nemulţumiţi cu soarta lor.“ Apostolul adaugă că ei „umblă după poftele lor; gura le este plină de cuvinte arogante.“ Lăudăroşenia şi mulţumirea de sine merg de comun acord cu aspiraţia ascunsă spre satisfacerea dorinţelor secrete ale inimii lor. Ei admiră pe oameni pentru câştig. Nu este oare acesta obiceiul lumii? Se arată admiraţie pentru ceilalţi, li se spun cuvinte plăcute pentru folosul pe care îl aduce linguşirea.

Am urmărit până la capăt această tristă enumerare a principiilor răului deja mult dezvoltate în zilele noastre, dar care sunt pe punctul de a se dezvolta într-o goană irezistibilă. Cu lepădarea de credinţă este ca şi cu acele avalanşe care se văd formându-se în munţi. La început nu sunt decât câteva frânturi de gheaţă care se rostogolesc pe o pantă cu zăpadă. Aceste frânturi atrag altele şi deodată, cu o repeziciune ameţitoare, acest torent solid se năpusteşte, zdrobind în trecerea sa tot ce întâlneşte în cale, până ce umple valea cu dărâmăturile sale. Lumea actuală poate să aştepte dintr-un moment în altul acest cataclism moral.