Isaia 41:1-29

Dumnezeu nu S-a făcut cunoscut numai prin creaţia Sa, ci, în aceeaşi măsură, El a arătat că este preocupat şi de om. Naţiunilor, El li S-a descoperit în dreptate şi judecată (v. 1-4), în timp ce lui Israel i S-a dezvăluit în har. Nu erau israeliţii descendenţi din Iacov, robul Său, şi din Avraam, prietenul Său? Ei „sunt preaiubiţi, datorită părinţilor lor. Pentru că darurile de har şi chemarea lui Dumnezeu sunt fără părere de rău“ (Romani 11.28,29; Psalmul 105.6-10).Slăbiciunea acestui mic popor – „un vierme“ – nu este un obstacol în calea binecuvântării sale; dimpotrivă, este tocmai condiţia pentru ca el să se bucure de minunatele promisiuni, în special cele din v. 10, care ne pot încuraja şi pe noi: „Nu te teme, pentru că ... Eu sunt Dumnezeul tău. Eu te voi întări şi te voi ajuta şi te voi sprijini...“ „Nu te teme!“ Această scurtă propoziţie, atât de familiară (v. 13,14; 41.10; 44.2...) este cea prin care vine să ne încurajeze, cu tandreţe, Cel care ne vede toate necazurile şi neliniştile.Ultima parte a capitolului continuă să ne vorbească despre Dumnezeu, de data aceasta precizând ce este El în raport cu idolii. Aceştia sunt întrebaţi sfidător dacă au cea mai mică cunoştinţă despre „lucrurile trecute“, ori despre „cele ce se vor întâmpla“ (v. 22,23). Dacă da, atunci s-o arate...! Creatorul, Dumnezeul care Se ocupă de om, este deopotrivă Dumnezeul oricărei cunoştinţe.