Capitolul 12

Enumerarea împăraţilor învinşi

Cu acest capitol intrăm în cea de a doua parte a cărţii. Cea dintîi, capitolele 1-11, ne-a vorbit despre biruinţele lui losua (ca simbol al lui Hristos în puterea Duhului în mijlocul alor Săi), dînd posibilitatea lui Israel să intre în stăpînirea lucrurilor făgăduite. De-a lungul biruinţelor sale, oştirea (şi losua însuşi, înfăţişat nu numai ca simbol, dar si ca om supus slăbiciunii) a făcut fără îndoială multe experienţe, care nu pot să lipsească, din clipa în care noi ne prezentăm ca nişte instrumente ale puterii dumnezeieşti. Dar punctul principal prezentat în cartea losua este harul care dă biruinţa lui Israel ca să-1 stabilească în Canaan, şi nu răspunderea poporului odată aşezat în ţară. Această parte a istoriei lui Israel începe mai degrabă cu Judecătorii; şi ce contrast între aceste două cărţi! Ce prospeţime şi ce putere în cartea losua, în care puterea Duhului lucrează în mod liber în nişte vase slabe, dar pline cu această putere; ce decădere bruscă şi completă în Judecători, cînd se ridică o generaţie care nu cunoscuse pe Iosua şi care era lăsată la răspunderea ei ca să păzească ce îi încredinţase Dumnezeu! Istoria bisericii ne oferă acelaşi tablou. Citiţi cea dintîi epistolă către Tesaloniceni, apoi treceţi la citirea epistolelor către cele şapte biserici din Apocalipsa, şi veţi găsi deosebirea dintre lucrarea desăvîrşită, făptuită de Dumnezeu la început, lucrare de putere care răspîndeşte în jurul ei toată mireasma de la origine — şi lucrarea încredinţată în mîinile oamenilor şi devenită în felul acesta obiectul judecăţii lui Dumnezeu.

Capitolul 11 se termină cu aceste cuvinte: „Ap°i ţara s-a odihnit de război" (versetul 23). După biruinţă, pacea; aşa este totdeauna. Dumnezeu nu ne dă numai biruinţă; El ne face să ne bucurăm şi de roadele ei. Dacă am umblat cu credinciosie sub călăuzirea Duhului, pe calea luptei, vom găsi la sfîrşit bucuria paşnică a bunurilor cereşti, această răsplată spirituală a credincioşiei, prezentată în capitolele de care ne vom ocupa. Ce se realiza pentru poporul întreg (vezi şi capitolul 21.44), se realizează şi pentru credincios individual. Se spune după biruinţa lui Caleb (capitolul 14.15): „şi ţara s-a odihnit de război". Preaiubiţilor, vă des-curajează lupta la care sînteţi angajaţi? Aţi fi ispitiţi să aruncaţi jos armele? Spuneţi: Asta e prea mult pentru mine? — Dar n-aţi ştiut că lupta are ca scop să vă conducă la acea clipă binecuvîntată, cînd Dumnezeu va spune: „Şi ţara s-a odihnit de război"?

Cea de a doua parte a cărţii (capitolele 12-24) tratează despre împărţirea ţării. După biruinţă, stăpînirea. Dar în ce fel va intra poporul în bucuria acestei moşteniri? Şi aici, vom vedea în curînd, apare la popor, alături de harul lui Dumnezeu care dă bucurie pentru darurile Sale, aceeaşi slăbiciune pe care o arătase în luptă.

Capitolul 12 este recapitularea biruinţelor lui Israel. Treizeci şi trei de împăraţi, dintre care doi dincolo de Iordan, căzuseră înaintea căpeteniei oştirii Domnului. Dumnezeu ţine socoteala biruinţelor pe care le-a dat poporului Său. Tot ce harul a produs în noi, tot ce credinţa a cucerit, Domnul atribuie credinţei.

Un alt adevăr: El nu numără victoriile noastre decît atunci cînd lupta s-a terminat. Atîta timp cît nu şi-a atins scopul, credinciosul nu trebuie să fie preocupat cu progresele lui. Apostolul spune: „Uitînd ce este în urma mea..." Alergarea nu este timpul cînd să te opreşti pentru aşa ceva; a se tot uita în urmă, era pentru apostol nu numai un timp pierdut, ci şi un lucru într-adevăr rău, prin faptul că îi împrăştia gîndurile, sentimentele şi scopul inimii, şi împiedica pe cel credincios să „facă un singur lucru" (Filipeni 3.13).

Da, cînd scopul va fi fost atins, va fi timp de enumerat biruinţele noastre, si Dumnezeu nu ne va lăsa nouă grija acestui lucru; El însuşi le va socoti. Să alergăm, aşteptînd acea clipă, iar acum să luptăm pentru a cîstiga premiul. Sfîrsitul luptei este aproape. Alţii deja ne-au luat-o înainte. De-am putea zice ca ei: „M-am luptat lupta cea bună, mi-am sfîrşit alergarea, am păzit credinţa"!