Ioel 3

În capitolul 3, Duhul prezintă mai în detaliu împrejurările din zilele din urmă, acele zile în care Dumnezeu va aduce înapoi pe captivii lui Iuda şi ai Ierusalimului. Această epocă precedă timpul de pace şi de binecuvântare, în care orice blestem va fi înlăturat. Este judecata naţiunilor, judecată necesară pentru a revendica drepturile lui Dumnezeu în legătură cu poporul Lui asuprit şi pentru a înaintea naţiunilor tot ce este El în guvernarea Lui pe pământ. Aici nu este vorba despre cele zece seminţii, nici de restaurarea generală a lui Israel. Înaintea binecuvântării depline a poporului Său trebuie ca Dumnezeu să reia guvernarea imediată a acestui popor, de acolo unde a întrerupt-o, reluând în stăpânire sediul acestei guvernări, pe care El însuşi îl alesese dinainte. Acolo, în puterea Lui, El se va judeca cu toate naţiunile care pun în discuţie drepturile Lui, manifestându-Se în mijlocul poporului său şi lucrând ca avându-Şi locuinţa cu ei, susţinându-le dreptul ca unora care sunt ai Lui, pentru că Israel este moştenirea Lui. Iosafat înseamnă judecata sau sceptrul lui Yahve. Acolo El se judecă cu naţiunile în favoarea poporului său, pe care naţiunile l-au risipit şi a cărui ţară şi-au împărţit-o între ele.

El aminteşte de toate necazurile poporului ca fiind ale Lui; prin El, relele care l-au atins vor cădea, în judecată, asupra naţiunilor în judecată care au făcut poporul să sufere.

Naţiunile sunt chemate să se pregătească pentru război şi ele trebuie să se strângă toate împreună: să se ridice deci (s-a terminat cu îndeletnicirile lor paşnice) şi să vină în valea lui Iosafat. Yahve Se va aşeza acolo pentru a judeca toate naţiunile din împrejurimi, şi, dacă naţiunile trebuie să ridice pe oamenii lor puternici pentru această zi a lui Dumnezeu, Dumnezeu va aduce şi El pe oamenii Lui puternici (v. 11).

Dar, oricât de mare ar fi mândria războinicilor, este totuşi judecata lui Dumnezeu: secera lui Dumnezeu va secera pământul, teascul Lui va fi plin şi vasele se vor revărsa pentru că nelegiuirea este mare. În Apocalipsa este o distincţie clară între seceriş şi stoarcerea strugurilor, prima fază reprezentând judecata care desparte pe cei buni de cei răi şi invers, iar cea de-a doua executarea răzbunării. Aici mi se pare că acestea împreună prezintă ideea generală a executării judecăţii, deşi imaginea teascului este cea mai puternică. În acea zi mulţimile vor cunoaşte consecinţele respingerii cuvântului harului şi ale orgoliului care le-a făcut să se ridice împotriva lui Yahve al oştirilor. Orice ordine guvernamentală, cu strălucirea şi puterea ei, dispare înaintea judecăţii lui Dumnezeu.

Dar Yahve însuşi va lua frâiele guvernării pe pământ şi-Şi va face auzit, din Ierusalim, glasul; cerurile şi pământul vor tremura la intervenţia Lui. Dacă această intervenţie este judecata celor răzvrătiţi, Cel care intervine, Yahve, va fi încrederea poporului său, El va fi tăria fiilor lui Israel. Şi aşa Îl vor recunoaşte ca Yahve, Dumnezeul lor, care locuieşte în Sion, muntele sfinţeniei Lui. Ierusalimul va fi sfânt, iar străinii nu vor intra în el ca să-l pângărească şi cetatea nu va mai fi prada lor. Nu numai atât, ci o binecuvântare abundentă va fi pe pământul poporului preaiubit; vinul va curge din munţii lor, lapte din dealurile lor; râurile lui Iuda vor fi pline de apă şi uun izvor va ieşi chiar din casa lui Yahve şi va uda valea Sitim (comparaţi cu Ezec. 47, Zaharia 14:8). Egiptul şi Edomul vor fi devastate, dar Iuda şi Ierusalimul vor avea binecuvântare pentru totdeauna, pentru că Yahve le va fi curăţit. Vedem că este harul eficace şi suveran.

Vom remarca faptul că profetul se limitează la a constata binecuvântarea lui Iuda şi a Ierusalimului, că scena judecăţii naţiunilor se raportează la judecata care se va înfăptui în ţinutul Iudeii, unde se vor strânge armatele lor, - judecată care se va împlini pentru a-L pune pe Yahve în posesia tronului său pe pământ, sau, mai curând, El ia tronul în posesie executând judecata, şi, ca urmare, El binecuvântează poporul pe care l-a curăţit prin har. Este semnalată în mod special o armată nimicitoare, cea care vine din nord. Pare că pustiirea ţării va fi mare înainte de intervenţia lui Yahve, astfel că poporul va fi de ocară înaintea naţiunilor. Dar va fi vai de cei care vor dispreţui poporul lui Dumnezeu. Dacă acea armată anunţă ziua lui Yahve, Yahve însuşi va interveni pentru ca acea zi să fie într-adevăr a Lui, şi, intervenind, va elibera poporul pe care-l iubeşte.