Ioel 2:1-17

Acest nor de asediatori feroce, avându-l în frunte pe nelegiuitul şi orgoliosul Asirian, este numit de Domnul ca fiind armata Lui (v. 1, 25), pentru că asirianul nu este decât un executor al Cuvântului Său: „nuiaua mâniei“ Sale (Isaia 10.5). Atunci când noi trecem prin disciplină, să nu pierdem niciodată din vedere Mâna credincioasă care a dispus-o. Acest eşec, această nepotrivire, acest accident … vin de la Domnul. Să nu semănăm cu un copil care, cu naivitate, crede că va scăpa de corecţie ascunzând nuiaua cu care se aşteaptă să fie lovit. Ne este prezentat acest asalt gigantic, „cum n-a mai fost niciodată“ (v. 2). Trece peste ziduri ca o maree căreia nimic nu-i stă în cale şi pătrunde până în case. Aceeaşi invazie este numită în altă parte: „urgia care copleşeşte“ (Isaia 28.15). Această viziune de coşmar nu este oare pusă înaintea poporului întâi pentru a-i trezi conştiinţa? „Chiar şi acum“ este timp pentru el – este timp pentru toţi – pentru întoarcerea la Domnul din toată inima, „cu plâns şi cu jale, … pentru că El este milos şi plin de îndurare“ (v. 12, 13; citiţi Iacov 5.11). „Sunaţi din trâmbiţă în Sion“, repetă profetul (v. 1, 15; vezi Numeri 10.9); este imaginea rugăciunii insistente a credinţei! Astfel, în ceasul pericolului, Domnul Îşi va aminti de ai Săi.