Ioel 1

Sensul cărţii Ioel este destul de clar, deşi unele pasaje pot fi destul de obscure. Duhul lui Dumnezeu se foloseşte de ocazia unei foamete fără seamăn, cauzată de o invazie de nenumărate armate de insecte pentru a trezi atenţia poporului faţă de ziua lui Yahve, acea zi mare şi grozavă, care trebuie să vină şi în care puterea se va manifesta în judecată sau Cel care arătase îndelungă răbdare urma să intervină pentru a revendica gloria cuvenită Numelui Său, glorie care fusese ştirbită în urma păcatului poporului său, şi pentru a se răzbuna pe tot ce se ridică împotriva Lui. Ceea ce ni se prezintă ca fiind nuiaua lui Yahve este armata care vine din nord, Asirianul – acela pe care-l găsim atât de des în profeţi, dar, la sfârşit, Dumnezeu Însuşi, după ce va fi pedepsit pe poporul său prin intermediul acestui vrăjmaş, intervine pentru nimicirea lui şi pentru ca să judece toate naţiunile strânse în jurul Ierusalimului.

Cercetând profeţia, cititorul poate remarca faptul că ea distinge între foametea care anunţa ziua lui Yahve şi acea zi în sine. Pentru aceasta este suficient să comparăm Ioel 1:15 şi Ioel 2:1,11. Starea de foamete şi pustiire, interpretată de Duhul profeţiei, cheamă poporul să se prezinte înaintea lui Yahve, pentru că urma să vină ziua lui Yahve.