Ioan 4:19-38

Cea dintâi învăţătură pe care Domnul i-o dă acestei sărmane femei este nu cu privire la comportarea ei, ci la adorare, minunata slujbă la care sunt chemaţi toţi cei credincioşi. Unde, când şi cum trebuie adusă lauda? Religia formelor şi a ceremoniilor este dată deoparte; venise vremea – şi ea este acum – pentru închinarea „în duh şi în adevăr“ (v. 24). Cui şi prin cine trebuie adusă închinarea? Nu lui Iahve, Dumnezeului lui Israel, ci Tatălui, potrivit noii relaţii de copii ai lui Dumnezeu. Lor le este rânduit, de acum, să aducă lauda. Ei sunt numiţi „închinători adevăraţi“. Voi, care aţi fost căutaţi pentru acest scop, Îl veţi lipsi pe Domnul de rodul muncii Lui?După toate pe care tocmai le-a auzit, femeia îşi lasă găleata şi se grăbeşte să meargă să-L facă cunoscut în cetate pe Acela pe care L-a întâlnit. În ce-i priveşte pe ucenici, ei îşi arată incapacitatea de a intra în gândurile Învăţătorului lor. El Îşi adăpa energia şi bucuria numai din comuniunea cu Tatăl Său (v. 34) şi din perspectiva care-i stătea înainte. El vede deja secerişul viitor: mulţimea acelora pe care îi va răscumpăra (v. 35; comp. cu Psalmul 126.6).