Introducere - Matei

Evanghelia după Matei ne prezintă pe Hristos în caracterul de Fiu al lui David şi al lui Avraam, adică în legătură cu promisiunile făcute lui Israel, dar ni‑L arată în acelaşi timp ca Emanuel, Yahve Mântuitorul, pentru că aşa era, într‑adevăr, Hristosul.

El este Acela care trebuia să fie primit, să împlinească promisiunile în favoarea acestui popor preaiubit (ceea ce se va întâmpla într‑o vreme viitoare). Evanghelia după Matei este astfel, de fapt, istoria respingerii lui Hristos de către popor; şi, drept consecinţă, istoria condamnării acestui popor în măsura falimentului responsabilităţii sale (o condamnare care nu poate însă împiedica împlinirea planurilor desăvârşite ale lui Dumnezeu); este de asemenea istoria substituirii cu ceea ce Dumnezeu avea să aducă potrivit planului Său.

Pe măsură ce caracterul Împăratului şi al Împărăţiei se desfăşoară şi trezeşte atenţia mai‑marilor lui Israel, aceştia i se împotrivesc şi se lipsesc, la fel ca şi poporul care îi urmează, de toate binecuvântările legate de prezenţa lui Mesia. Domnul le spune care vor fi consecinţele împotrivirii lor; El arată ucenicilor Săi care va fi starea Împărăţiei ce trebuia să fie întemeiată pe pământ ca urmare a respingerii Lui, de asemenea bogăţia de glorie care va rezulta din aceasta pentru Sine şi pentru poporul Său. În persoana Sa şi cu privire la lucrarea Sa, este de asemenea descoperită temelia Adunării – El fiind Acela care zideşte Adunarea.

Într‑un cuvânt, ca urmare a respingerii Sale de către Israel, este arătată în primul rând Împărăţia aşa cum există ea acum (capitolul 13), apoi Adunarea (capitolul 16) şi după aceea Împărăţia în glorie (capitolul 17). La sfârşit, după învierea Sa, apostolilor trimişi de Isus Cel înviat li se dă o însărcinare nouă referitoare la toate naţiunile.