Introducere - Iuda

Scumpi fraţi şi surori,

Cu toate că este foarte scurtă, epistola lui Iuda cuprinde o vastă perioadă istorică; ea ne înfăţişează lepădarea de credinţă a creştinismului, de la primele elemente ale răului care se strecuraseră printre creştini în vremea apostolilor până în ziua când judecata definitivă va cădea peste creştinătate. Această epistolă ne arată cum Adunarea, părăsind adevărurile pe care Dumnezeu i le încredinţase, a înaintat în lipsa de evlavie care va culmina cu lepădarea Tatălui şi a Fiului. În această epocă, viitoare încă, întunericul moral va înlocui lumina Evangheliei care mai străluceşte astăzi în lume; totuşi, noi vedem la lucru, acum deja, toate elementele care caracterizează această lepădare de credinţă. Epistola lui Iuda ne lămureşte asupra atitudinii pe care orice creştin trebuie să o ia în zilele noastre faţă de rău şi asupra modului în care el poate să-L slăvească pe Dumnezeu în aceste triste împrejurări. Să nu uităm: într-o vreme de ruină, creştinul poate să-L slăvească pe Dumnezeu tot atât de mult ca în zilele cele mai înfloritoare de la începutul Adunării! Împrejurările s-au schimbat, fără îndoială, dar Dumnezeu poate fi onorat de ai Săi, probabil în alt mod, dar tot atât de mult ca atunci când Duhul a coborât peste ucenici la Rusalii. Dumnezeu nu ne cere astăzi să restabilim starea de lucruri ruinată prin greşeala noastră, nici să ne comportăm în mijlocul creştinătăţii ca şi cum totul ar fi în ordine, închizând ochii la decăderea sa, ci El ne dezvăluie o cărare care duce printre ruine, o cărare aprobată şi cunoscută de El, pe care ochiul vulturului n-ar fi putut niciodată să o zărească, dar pe care credinţa învaţă să o deosebească.