Introducere - Daniel

In cartea Ezechiel ne este prezentata guvernarea lui Dumnezeu pe pamant in relatie cu Israel, fie in judecata (pacatul care a adus aceasta judecata fiind demonstrat clar si cu argumente puternice), fie in restabilirea poporului sub autoritatea lui Hristos, Odrasla, care va odrasli din casa lui David, si care, in cartea acestui profet, poarta numele acelui imparat, ca adevaratul preaiubit al lui Dumnezeu, iar la sfarsit avem descrierea templului si a organizarii lui. In aceasta relatare il gasim pe Nebucadnetar, capetenia natiunilor, prezentat ca slujitor al lui Yahve (cap. 29.20, 30.24) pentru judecarea lui Israel devenit rau, razvratit si chiar apostat, inchinandu-se la dumnezei falsi. Dar Israel fusese centrul divin al unui sistem al natiunilor intre multele limbi si popoare care au aparut in urma judecatii de la Babel si care existau inaintea lui Dumnezeu independent unele de altele. Acest centru era deosebit de ceea ce era in jurul lui, fiind un popor care Il cunostea pe Dumnezeul cel adevarat, avand templul Lui si tronul Lui, dar care, ca natiune, oricare vor fi fost diferentele dintre starea lui si a celorlalte natiuni, facea parte din sistemul natiunilor care erau inaintea lui Dumnezeu pe pamant (Deut. 32.8).

Executand judecata asupra lui Israel, Nebucadnetar a desfiintat intregul sistem, care a fost inlocuit cu dominatia absoluta si universala pe care i-a dat-o Dumnezeu. Cartea profetului Daniel trateaza aceasta noua ordine a lucrurilor si consecintele ei, adica dominatia capeteniei natiunilor si imparatii care s-au succedat, punandu-ne inainte ramasita lui Israel in mijlocul acestui sistem, sub aceasta dominatie. Imparatul lui Iuda, fiind dat in mainile capeteniei natiunilor si samanta. Imparatul lui Iuda a fost dat in mainile natiunilor si samanta imparateasca era in aceasta pozitie de robie. Ramasita devine obiectul special al gandurilor lui Dumnezeu, descoperite de Duhul Lui in aceasta carte.

In afara de marturia adusa lui Yahve prin fidelitatea ramasitei in mijlocul natiunilor idolatre, istoria prezentata in aceasta carte este caracterizata de doua lucruri importante. In ea gasim duhul profetiei si intelegerea cailor lui Dumnezeu. Ceea ce am vazut ca a aparut in Samuel, cand intregul Israel esuase, a strabatut toata istoria poporului sub umbra imparatiei, iar acum a redevenit legatura poporului cu Dumnezeu si singurul temei al credintei in ruina care l-a ajuns prin judecata dreapta a lui Dumnezeu. Cel de-al doilea aspect care caracterizeaza caile lui Dumnezeu cu privire la ramasita este ca aceasta, pazita prin grija Domnului trecand prin toate relele in care au fost aruncati prin pacatul poporului are parte in mod sigur la ceea ce Dumnezeu le da alor sai in guvernarea Lui si potrivit cu fidelitatea fata de promisiunile facute. Aceasta carte se imparte in doua parti care se deosebesc usor: prima se incheie cu capitolul 6, iar cea de-a doua se incheie odata cu cartea, primul si ultimul capitol avand caracter de introducere si respectiv de incheiere, facandu-ne cunoscuta pozitia ramasitei careia ii fusese incredintata marturia lui Dumnezeu la inceput si la sfarsit, dupa cum am spus deja.

Cele doua mari parti ale cartii au un caracter destul de deosebit una fata de cealalta. Prima parte ne prezinta imaginea dominatiei natiunilor si pozitiile pe care le luau fata de Dumnezeu fiind animati de orgoliul omenesc. Acest tablozu este compus din trasaturi istorice care arata in mod destul de clar duhul de care va fi insufletita puterea dominanta in diferitele ei faze, apoi judecata lui Dumnezeu. Aceasta parte nu este compusa din revelatii primite direct de Daniel, cu exceptia celei care-l face capabil sa ii reaminteasca lui Nebucadnetar visul pe care-l avusese. Capeteniile natiunilor sunt in scena; este prezentata istoria generala vazuta a monarhiilor care trebuiau sa se succeada, cu diferitele lor trasaturi care le caracterizau ca si judecata lor finala si in mod special mersul si judecata celei pe care Dumnezeu insusi o asezase, care le reprezinta pe toate in masura in care ele au acest caracter de a fi instituite prin interventia lui Dumnezeu. Imparatiile care au urmat celei dintai nu au facut altceva decat sa mosteneasca tronul pe care Dumnezeu i-l incredintase celei dintai.

Problemele dintre Dumnezeu si Israel au facut sa fie stabilita suprematia natiunilor. Distrugerea lui Israel a venit ca urmare a duhului ingamfat de idolatrie si blasfemie impotriva Dumnezeului lui Israel. Capitolul 6 nu ne prezinta nelegiuirea imparatului decat ca venind prin influenta altora, capeteniile poporului fiind cei care au cerut ca nimeni altul inafara de imparat sa nu fie recunoscut ca Dumnezeu, fapt pentru care asupra lor a venit judecata pe care ei au dorit sa o aduca asupra celui credincios.

Cea de-a doua parte a cartii este compusa din lucruri pe care Dumnezeu i le-a comunicat lui Daniel si ne prezinta caracteristicile pe care le vor avea capeteniile natiunilor in relatie cu pamantul, purtarea lor fata de cei care Il recunosc pe Dumnezeu si, in final, intemeierea imparatiei divine prin persoana Fiului omului, imparatie de care se vor bucura sfintii. La sfarsitul ultimului capitol ni se prezinta detalii privind caile lui Dumnezeu pentru poporul sau. De asemenea, putem remarca cum capitolul 7 reda in principiu istoria puterii occidentale, iar capitolul 8 al celei orientale – cele doua coarne. Capitolul 9, cuprinzand aspecte speciale legate de centrul moral al problemelor – Ierusalim si poporul – se leaga de aceeasi putere occidentala care i-a invadat. In capitolul 10 si pana la sfarsitul capitolului 11 suntem din nou in Orient, incheind astfel judecata natiunilor din acea zona si restabilirea ramasitei lui Israel in binecuvantare.