Întâi să crezi şi după aceea să traieşti

Toate religiile de pe faţa pământului, câte sunt ele şi cum s-or numi, promit omului că daca va asculta de religia lui va ajunge la o stare buna înaintea lui Dumnezeu. De aceea atâţia oameni spun: Toate religiile sunt bune, numai să te ţii de ele.

Evanghelia însă nu vorbeşte aşa. Ea nu spune că prin ceea ce face omul se poate mântui şi poate să ajungă la o stare plăcută înaintea lui Dumnezeu. Evanghelia spune clar şi categoric ca întâi ţi se dă o stare nouă şi plăcută înaintea lui Dumnezeu, şi apoi şi trăieşti potrivit cu starea pe care o capeţi. Oamenii nu înţeleg cum vine asta, ei cred că trebuie să se silească, să-şi dea osteneala ca să facă ei ceva. Evanghelia însă spune: să crezi, să primeşti şi pe urmă să trăieşti.

Lucrurile sunt cum nu se poate mai simple, ca să le poată înţelege oricine. Eu repet aceste lucruri pentru că sunt foarte însemnate.

Să presupunem că un om milos şi cu situaţie bună, trece pe lângă nişte oameni sărmani şi vede pe unul din ei bătând barbar pe un băiat pentru că nu face nişte lucruri ce i se cer să le faca, spre a câştiga bani. Omul se opreşte şi spune:

- Dar de ce-l baţi aşa?

- Este un îndărătnic, este un rău de nu mai ştiu ce să fac cu el.

- Nu poţi să mi-l dai mie? Vi-l plătesc!... Acela îi răspunde:

- Ia-l, să scap odată de el!

Şi omul îl ia, îl dezbrăcă de zdrenţele lui murdare, i se făcu baie, îl îmbrăcă în haine curate şi-l încredinţează în mâna unuia care să aibă grijă de creşterea lui. Îngrijitorul lui îi arătă cum să mănânce, cum să se spele, căci nu ştie mai nimic. Îl învăţă cum să-şi părăsească apucăturile rele şi să se înveţe să se poarte altfel.

Aşa este cel credincios. El a venit la Domnul Isus Hristos aşa cum a fost: plin de păcate, rău şi cu apucături urâte. Domnul Isus l-a primit, l-a dezbrăcat de zdrenţele murdare şi l-a îmbrăcat în neprihănirea Lui. Acum intră sub lucrarea Duhului Sfânt, care îl învaţă şi-i dă putere să părăsească răul şi să se poarte într-un chip vrednic de Domnul; şi-l face tot mai asemenea Domnului Isus Hristos, Mântuitorul lui.

Altă asemănare: Se duce tânărul la armată. Acolo este dezbrăcat de hainele lui şi îmbrăcat în haina militară. El este acum soldat, ca şi cel ce face armata de doi ani; nu este nici o deosebire între unul şi altul. Cel care este militar mai de mult ştie însă multe din viaţa de militărie; a făcut instrucţie, pe când acesta, abia de acum încolo trebuie să inveţe să meargă în marş şi alte lucruri care ţin de viaţa şi de instrucţia militară.

Aşa este şi cu omul, când se întoarce la Dumnezeu: este îmbrăcat în neprihănire şi intră sub lucrarea Duhului Sfânt, care îl călăuzeşte şi-l conduce în tot adevărul. Credinciosul se găseşte în şcoala Duhului Sfânt. Celor ce au venit la Domnul Hristos şi sunt copii ai lui Dumnezeu, apostolul le spune: “Lepădaţi dar orice răutate, orice vicleşug, orice fel de prefăcătorie, de invidie şi de clevetire.” Acestea sunt lucruri peste care oamenii trec de obicei cu multă uşurinţă, pentru că nu le socotesc făcând parte din păcatele grosolane. Aşa par, în adevăr, când nu le priveşti într-o lumina mai bună; când însă le priveşti într-o lumină mai bună, atunci se arată urâcioase înaintea lui Dumnezeu şi trebuie lepădate.