Inima divină

„I S-a făcut milă". (Matei 9.36)„Domnul este plin de milă şi de îndurare". (Iacov 5.11)„Atît de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Său Fiu" (loan 3.16). Iau cunoştinţă de ceea ce era în inima lui Dumnezeu, în urma dovezii pe care El a dat-o prin faptele Sale. El S-a gîndit la starea mea cînd nu eram decît un păcătos şi aveam nevoie de iubirea Lui. „Dumnezeu îşi arată dragos-tea Lui faţă de noi prin faptul că, pe cînd eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi" (Romani 5.8). în felul acesta ştiu că inima lui Dumnezeu este cea care pune în mişcare toate faptele, că este izvorul tuturor.El poate să aibă milă cu cea mai adîncă duioşie, căci El a venit chiar în mijlocul nostru. Dacă omul nu are inimă pentru Domnul Isus Hristos, Domnul Hristos are inimă pentru om.Există destulă inimă în Domnul Hristos pentru a putea deosebi pe a celui mai rău păcătos. Acesta din urmă găseşte că are dreptul la inima lui Dumnezeu, cînd el nu găseşte nimic drept în propria sa inimă. Femeia păcătoasă iubea mult, pentru că i se iertase mult (Luca 7). O inimă zdrobită întîlnea inima lui Dumnezeu şi inima lui Dumnezeu Se apropia de o inimă zdrobită. Lucru minunat: ca inima omului să întîlnească într-adevăr inima lui Dumnezeu! Mîna lui Dumnezeu nu lucrează altfel decît potrivit cu inima Sa plină de o dragoste nemărginită pentru noi. Chiar dacă El găseşte că este bine ca o întristare să ne atingă, chiar dacă El ne-o trimite, ea vine de la o mînă care nu se înşală niciodată şi corespunde totdeauna unei inimi a cărei dragoste este desăvîrşită.Domnul Isus Hristos putea să spună: „Te-am slăvit" (loan 17.4). Cu cît era mai mare răul pe pămînt, cu atît Tatăl era mai slăvit în El. Niciodată enervarea nu a umbrit sufletul Domnului Hristos. Nici o „împotrivire a păcătoşilor" nu-L împiedica vreodată să aibă aceeaşi inimă pentru om şi pentru Tatăl.O inimă zdrobită se potriveşte unui Dumnezeu care vindecă inima.Cînd cercetăm viaţa Domnului Hristos aici pe pămînt şi învăţăm să-I cunoaştem inima şi motivele care o însufleţesc, cît de superficiali ne găsim pe noi! Cît de adînci şi nepătrunse pentru noi sînt suferinţele sufletului Său în mijlocul unei astfel de lumi!Orice lucru care poate produce în noi îngrijorare, produce totodată grija deosebită a lui Dumnezeu pentru noi.Există mult mai multă realitate decît gîndim în activitatea plină de atenţie a dragostei lui Dum-nezeu pentru noi. Domnul îşi dă osteneala să ne arate dragostea Sa, să ne convingă: „Voi preţuiţi mai mult", zice El, „decît multe vrăbii" (Luca 12.7).„Sfinte Tată, păzeşte, în Numele Tău, pe aceia pe care Mi i-ai dat, pentru ca ei să fie una, cum sîntem şi noi" (loan 17.2). El îi aşază sub protecţia Numelui „Tatălui Sfînt". El Se bazează pe faptul că vor fi păziţi de toată dragostea Tatălui.Să ne încredem mai mult în El; să căutăm să primim mai mult din partea Sa. Ne putem aştepta la multe favoruri din partea Celui care n-a cruţat pe Fiul Său pentru noi.Domnul Hristos va fi vin prieten credincios; chiar dacă noi începem să ne afundăm în valuri, El ne întinde mîna şi ne scoate din încurcătură. Este bine, pentru sufletele noastre, să simţim mîna Sa în toate împrejurările vieţii noastre, chiar dacă, afundîndune, L-am obligat s-o întindă spre noi.