Ieremia 34-36

Cu ocazia reînnoirii nedreptăţii, profeţia vesteşte ruina sigură a poporului. În acest timp, Zedechia, deşi fusese adus captiv în Babilom, a murit apoi acolo în pace. În capitolele care urmează ne sunt prezentate câteva detalii cu privire la răzvrătirea încăpăţânată care a adus distrugerea Ierusalimului şi a întregului Iuda.

Ascultarea Recabiţilor este arătată pentru ca să reiasă şi mai clar păcatul lui Iuda de a persevera în neascultare în pofida chemărilor şi a răbdării lui Dumnezeu. Dumnezeu nu uită ascultarea care glorifică numele Lui, aşa că familia recabiţilor nu se va stinge niciodată.

Capitolul 36 ne prezintă încă un exemplu de încăpăţânarea împăraţilor lui Iuda în a dispreţui mărturia şi chemarea lui Dumnezeu. Ieremia era închis, dar nu se putea ca Dumnezeu să fie lipsit de mijloace prin care să le prezinte oamenilor mărturia Lui, indiferent cât s-ar fi străduit ei să scape de cuvintele Lui. Baruc a fost folosit pentru a scrie profeţia lui Ieremia şi pentru a o citi întâi înaintea poporului, apoi căpeteniilor şi în final chiar împăratului însuşi. Dar împăratul, împietrit pe căile lui rele, a distrus sulul cărţii. În urma hotărârii lui Dumnezeu, Ieremia a făcut să fie scrise aceleaşi cuvinte, la care a mai adăugat şi altele de acelaşi fel, pentru că Dumnezeu, în bunătatea Lui, nu neglijează nici un mijloc pentru a atinge conştiinţa poporului, dacă mai este posibil. Dar totul s-a dovedit zadarnic.