Ieremia 33

Capitolul 33, repetând mărturia cu privire la aceste binecuvântări, insistă îndeosebi asupra prezenţei lui Mesia şi anunţă că odrasla dreptăţii îi va răsări lui David, făcând dreptate şi judecată pe tot pământul. Iuda va fi salvat şi Ierusalimul va locui în siguranţă; numele lui va fi “Yahve dreptatea noastră”. David nu va duce lipsă de un fiu care va sta pe tronul casei lui Israel (şi nu numai pe tronul lui Iuda), şi nici casei lui Levi nu-i vor lipsi preoţii. Mai curând va fi rupt legâmântul lui Yahve cu cerurile şi pământul decât cel cu David. Indiferent cât de profundă ar fi disperarea poporului, Yahve nu îl va respinge niciodată pe Iacov, ci îi va aduce înapoi pe captivii lui şi va avea milă de ei.

Cititorul va remarca cât de completă este această eliberare în modul în efectele asupra obiectelor ei: în primul rând Iuda, care era privit în mod special, apoi întregul Israel, apoi ţara, şi apoi Mesia şi preoţia. Pentru a uşura suferinţele celor duşi în Babilon, iudeii captivi au fost încurajaţi ca să aibă o speranţă sigură în urma pocăinţei lor (cap. 29); dar, în general, Iuda este unit cu Israel în aceeaşi eliberare. În fine, după capitolul 29, înafară de Ieremia 31:23-24, în care Efraim este menţionat în mod special şi de Ieremia 33:7, 10, 16, unde este vorba despre har datorită scaunului de domnie, cu excepţia acestor pasaje, în aceste două capitole Israel este întotdeauna menţionat primul atunci când este vorba de două popoare, iar Dumnezeu se glorifică cu numele de “Dumnezeul lui Israel”.

Ieremia nu vorbeşte despre respingerea lui Mesia, ci se ocupă de păcatele prezente şi de planurile pentru viitor în care intră Mesia.

Cu acest capitol se încheie cea de-a doua parte a cărţii Ieremia, cea cu privire la revelaţia efectului harului lui Dumnezeu faţă de Israelul falimentar, efect care se va produce potrivit cu dragostea Lui şi va fi perfect conform planurilor Lui.