Ieremia 3

Capitolul al treilea are aceeaşi caracteristică, fiind în fond o continuare a aceluiaşi discurs, cu deosebirea că el prezintă detaliile purtării lui Israel şi a lui Iuda şi proclamă restaurarea lui Israel prin bunătatea suverană a lui Dumnezeu. De remarcat faptul că, înainte de pledoaria cu privire la Israel, Domnul a spus că nu era nimeni care să-L caute sau care să suspine după El, că nici poporul, nici preoţii nu spuneau: “Unde este Yahve”. Pentru că, odată judecata executată asupra lui Israel, Dumnezeu şi-a putut revărsa inima într-o mărturie a harului, ceea ce, în mod necesar, îi acordă un loc şi lui Iuda, înainte de a fi uniţi cei doi. Finalul capitolului vorbeşte în termenii cei mai emoţionanţi despre duhul care, prin har, se va naşte în Israel pentru ca el să fie adus înapoi şi despre modul în care îl va primi Dumnezeu. În versetele 24 şi 25 profetul devine gura care mărturiseşte starea poporului în momentul când vorbea el. Acest capitol conţine revelaţia solemnă că, în ceea ce privea poporul, reforma înfăptuită sub Iosia era doar ipocrizie. Dacă în primul capitol l-am văzut pe Ieremia instituit în funcţia de profet, aceste două capitole alcătuiesc un fel de introducere generală, din care reies căile judecăţii asupra lui Israel şi a lui Iuda şi restaurarea lor în har.