Ieremia 26

Capitolul 26 începe această serie de detalii printr-o profeţie cu privire la situaţia de la începutul domniei lui Ioiachim, prin care poporul cufundat deja în păcat este avertizat că va scăpa dacă se va pocăi. Am văzut caracterul profeţiilor lui Ieremia, ca şi cum Dumnezeu spunea: “Astăzi, dacă auziţi vocea Mea”. Împrejurările făceau ca acest apel la pocăinţă să fie urgent, pentru că, dacă Israel nu se pocăia, atunci casa lui Yahve urma să ajungă ca Silo. În aceasta vedem lucrurile cu privire la care Dumnezeu îl avertizase pe profet: s-au luptat împotriva lui, dar, după cum îl asigurase Yahve, nu l-au învins. Dumnezeu a întors inima conducătorului poporului în favoarea lui Ieremia, şi, de asemenea, mai existau unii care ţineau cont de căile lui Yahve, şi, deşi înţelegerea lor era limitată, era suficient că ei se temeau de Dumnezeu pentru ca Ieremia să fie salvat. Aici putem remarca felul în care conştiinţa îşi însuşeşte cuvântul lui Dumnezeu în aplicaţia lui imediată. Fără-ndoială, răul înainta, şi, odată ajuns la maturitate, judecata avea să fie executată, pentru că Dumnezeu nu loveşte deloc înainte ca nelegiuirea să fi ajuns la culme şi atunci se va împlini profeţia. Dar conştiinţa, sub influenţa cuvântului, ia cunoştinţă de lucrurile judecate de Dumnezeu chiar şi când lucrurile nu sunt coapte pentru judecată, care este momentan suspendată (v. 18-19).