Ieremia 17

În aceste împrejurări, ceea ce este cel mai important este încrederea în Yahve, pentru că acela care nu are această încredere se sprijină pe braţul de carne şi nu va vedea venind binele. În acel timp mânia lui Dumnezeu era aprinsă şi nu avea să se domolească. Cum să te încrezi într-o inimă înşelătoare şi mincinoasă? Yahve cercetează inimile pentru a răsplăti pe fiecare după lucrarea lui. Profetul, în numele poporului, se aruncă în braţele lui Yahve, şi, văzând răutatea adversarilor care se ridicau împotriva mărturiei lui Dumnezeu, el face apel la Dumnezeu. El nu dorise venirea zilei groaznice pe care o vestea şi nici avusese el intenţia de a înceta să se îngrijească, aşa cum se cuvenea, rugându-se pentru binele poporului ca să urmeze această mărturie a lui Dumnezeu. Ieremia i-a cerut lui Dumnezeu ca judecata grozavă cu care urma să fie pedepsit poporul să nu fie o groază pentru el. Dumnezeu era sursa speranţelor lui pentru ziua necazului. Ce imagine pentru starea rămăşiţei în zilele din urmă, dar şi pentru poziţia celui credincios în orice timp în care poporul lui Dumnezeu nu vrea să asculte mărturia lui. Cu toate acestea, în timpul care mai este încă numit “astăzi”, Dumnezeu, în îndelunga lui răbdare, deschide uşa pentru pocăinţa poporului şi a împăratului său, în eventualitatea că ei mai au urechi ca să audă.