Henri Rossier s-a născut la Vevey, la 25 Ianuarie 1835, fiind al patrulea copil al lui Jacques Isaac Benjamin Rossier. Tatăl său aparținea primului grup de frati care se adunase după gândul lui Dumnezeu în Elveția. După ce a studiat medicin în Zurich si Wurzburg, tânărul Henri Rossier s-a stabilit în 1859 ca medic în Vevey, unde a început o slujbă plină de sacrificii care urma să continue timp de peste 50 de ani. Astfel el le aducea pacienților săi nu numai alinarea trupească, ci și mângâiere și speranță din Cuvântul lui Dumnezeu.

La 10 Mai 1862, Henri Rossier s-a căsătorit cu Madelaine de Graffenried din Berna. Le-au fost dăruiți șase copii.

Încă de tânăr l-a cunoscut în casa părintească pe John Nelson Darby. Mai târziu l-a întâlnit în Lausanne, pe când lucrara ca medic asistent la spitalul de canton și apoi în multe ocazii. A cunoscut treptat și alți frati din perioada de început a Angliei, în mod deosebit îi amintimp pe G.V. Wigram și pe William Kelly, cei care în 1866 i-au făcut o vizită în Vevey.

Încă dinainte de anul 1870, el purta în inimă dorința de a vizita diferite adunări,. El s-a consacrat din ce în ce mai mult acestei slujbe. A luat parte la numeroase conferinţe şi a vizitat adunări în Elveţia franceză şi germană, în sudul Franţei şi în Germania.

A început de asemenea să traducă scrierile Iui J.N.D. în franceză. Dintre acestea sunt de remarcat „Meditaţii practice asupra Psalmilor”.

Ca editor a dovedit o neobosită forţă creatoare. O dovadă a acestui fapt este că a preluat în mod activ sarcina de a supraveghea editarea traducerii Bibliei făcută de J.N.D. în franceză, care a apărut pentru prima dată în 1881 (Noul Testament fusese deja tipărit în 1859 în Vevey). A supravegheat îndeaproape şi editarea cărţii scrise de J.N.D. în franceză „Etudes sur la Parole” (Meditaţii asupra Cuvântului lui Dumnezeu), care avea să fie tradusă mai târziu în limba engleză sub titlul „Synopsis”.

De asemenea a scris comentarii cu privire la majoritatea cărţilor Bibliei, în mod deosebit asupra cărţilor istorice ale Vechiului Testament, asupra profeţilor mici, Psalmilor, Proverbelor şi scurte prezentări ale profeţilor Isaia, Ieremia şi Ezechiel. Din Noul Testament, în scrierile lui s-a oprit în mod deosebit asupra epistolelor lui Pavel şi Petru. A scris o scurtă meditaţie privind Apocalipsa, pre-cum şi broşura „Limba simbolică a Apocalipsei”.

Revenirea Domnului Isus a fost pentru el un subiect mult îndrăgit, asupra acestei teme a scris scurte adnotări. Multe din cărţile lui au fost traduse şi în limba germană şi câteva în engleză.

H. Rossier avea de asemenea un plăcut dar de a compune cântări şi poezii, astfel că 28 din cele 212 cântări din cartea pe care o folosesc adunările fraţilor vorbitori de limba franceză: „Hymnes et Cantiques” au apărut sub penelul său (numerele: 25, 39, 42, 43, 44, 46, 64, 113, 114, 117, 122, 132, 134, 154, 155, 156, 158, 166, 169, 174, 175, 176, 179, 185, 191, 2206, 207, 209). Câteva din cântările lui au fost traduse şi în germană şi în engleză. Henry Rossier a luat parte într-o mare măsură la prelucrarea şi completarea acestei, cărţi de cântări. Completările peste numărul 154 au fost făcute de el în 1910.

A fost timp de 58 de ani redactorul cotidianului „Messager Evanghelique” (Mesagerul Evan-gheliei), revistă lunară de zidire răspândită în toate ţările francofone, la care a contribuit cu foarte multe articole. Se relatează că multe din lucrările sale au fost scrise în trăsura cu cai, în timp ce se deplasa la ducere sau la întoarcere de la pacienţii săi.

Înainte ca Domnul să-l cheme acasă, pe 20 martie 1928, Henry Rossier a adresat mesaje solemne generaţiei care îl urma, îndemnându-i să se păstreze separaţi de plăcerile mondene şi să se întărească în dragostea Domnului Isus pe baza principiilor care respectă Cuvântul lui Dumnezeu. După mutarea sa acasă la Domnul a fost redactată ultima scrisoare a fratelui H. R., precedată de următoarea introducere făcută de fratele A. G.:

Către cititorii revistei „Le Messager Evangelique”,

Cu lacrimi, dar şi cu buze care binecuvântează sfântul Nume al Dumnezeului nostru şi Tată, anunţăm pe iubiţii noştri cititori că Domnul a „cules” în odihna şi bucuria prezenţei Sale pe acela care timp de cincizeci şi opt de ani a fost redactorul revistei „Le Messager Evangelique”: doctor Henri Rossier, în vârstă de nouăzeci şi trei de ani. În timpul acestei lungi cariere pline de muncă, n-a încetat să lucreze pentru adevăr. Lucrarea lui se află în faţa lui Dumnezeu.

Suntem bucuroşi să publicăm în continuare un ultim mesaj pe care a dorit să-l lase fraţilor săi.

A. G.

16 noiembrie 1921

Fraţii mei,

Gândul că voi pleca pentru a fi cu Domnul îmi este foarte plăcut, fară nimic care să-l tulbure. Este pacea cu Dumnezeu. Cu toate legăturile foarte fericite de familie, acest gând nu este însoţit de nici un regret şi Dumnezeu ştie cât îi iubesc pe top fraţii mei şi cât de mult apreciez afecţiunea lor.

Dacă nu am nici o amărăciune părăsind persoanele, cu atât mai mult nu am nici una părăsind lucrurile de aici, de jos. Singurul care ar putea să-mi cauzeze un oarecare regret ar fi întreruperea lucrului început. Cât despre lucrarea pentru Adunarea Sa, am deplina încredere că Domnul Se va îngriji, pregătind – până la întoarcerea Sa – instrumente corespunzătoare pentru acest serviciu. El a pregătit deja pentru cea mai importantă publicaţie, aceea a Sfintelor Scripturi Cât despre „Studiu asupra Cuvântului”, constat cu bucurie că nu mai rămâne nici un volum de completat şi de corectat după ultima ediţie engleză; lucrul va fi de acum mai uşor, limitându-se la simpla retipărire a diverselor volume ale acestei lucrări, pe măsură ce ele se vor epuiza

Un lucru doresc să se realizeze mereu mai mult, ca preludiu la fericirea eternă: prezenţa personală a Domnului într-un timp când nu-L vedem încă – prezenţă exprimată prin aceste cuvinte:.. Tu eşti cu mine ” (Ps. 23.4). Cred că aceasta trebuie să căutăm cu toţii.

Las tuturor fraţior mei acest cuvânt: Coloseni 3.13-15 ,.îngăduindu-vă unii pe alţi şi iertând unii altora, daca are cineva vreo plângere împotriva cuiva după cum şi Hristos v-a iertat, aşa şi voi; iar peste toate acestea, îmbrăcaţi dragostea, care este legătura desăvârşirii. Şi pacea lui Hristos … să stăpânească în inimile voastre şi fiţi mulţumitori “.

Las fraţilor care sunt ocupaţi cu lucrarea acest alt cuvânt: Romani 12.3 Prin harul care mi-a fost dat, spun fiecăruia … să nu aibă gânduri înalte, peste ceea ce trebuie să gândească, ci să gândească aşa ca să fie cumpătat, după cum Dumnezeu a împărţit fiecăruia o măsură de credinţă”.

În ce mă priveşte, doresc să le mulţumesc tuturor pentru că mi-au fost un suport timp îndelungat, pentru afecţiunea lor constantă şi. în plus, pentru toată afecţunea lor faţă de preaiubiţi mei. Îmi rămâne să le cer iertare tuturor celor pe care poate i-am jignit sau ofensat în timpul lungii mele cariere sau celor cărora de multe ori nu le-am fost de ajutor. Domnul să ridice, printre fraţi tineri, inimi devotate, hrănite prin Cuvântul Său, perseverând în rugăciune, ca să se angajeze în lucrarea Sa, servitori ai Adunării plini de râvnă pentru Evanghelie, plini de energie pentru luptă,şi care să fie păziţ, fără să se poticnească, până în ziua Domnului Hristos.

Nu uitaţi iubiţi fraţi, că oricare ar fi despărţirile pe care vrăjmaşul le-a semănat printre noi, spre propria şi profunda noastră umilinţă, mărturia noastră este în unitatea trupului Domnului Hristos şi că tot ceea ce tinde să ne acomodeze cu diversele secte independente ale creştinismului va fi negarea absolută şi pierderea acestei mărturii.

Încheind, doresc să-i pun în gardă pe fraţi în mod deosebit cu privire la două pericole: cel al mondenităţii, care se arată astăzi prin interesul pentru lucrurile lumii în proporţia în care interesul pentru Cuvânt descreşte, şi cel al latitudinarismului , adică al slăbirii în ce priveşte principiile creştine, ceea ce va fi o ruină absolută a mărturiei pe care ne-a încredinţat-o Domnul. Dragostea frăţească este cu atât mai adevărată cu cât are un mers mai îngust, printr-o strictă ascultare de tot Cuvântul lui Dumnezeu.

Aceste lucruri sunt dorinţa arzătoare a slabului vostru frate în Hristos,

Henri Rossier