Pentru că aşa zice Domnul oştirilor: „Încă o dată – este puţin timp – şi voi clătina cerurile şi pământul şi marea şi uscatul. Şi voi clătina toate naţiunile şi dorinţa tuturor naţiunilor va veni; şi voi umple casa aceasta cu glorie“, zice Domnul oştirilor… „În ziua aceea“, zice Domnul oştirilor, „te voi lua, Zorobabel, slujitorul Meu, fiu al lui Şealtiel“, zice Domnul, „şi te voi face ca o pecete; pentru că Eu te-am ales“, zice Domnul oştirilor. Hagai 2.6,7,23

Oricare ar fi împrejurările în care este făcută o profeţie, Domnul Isus este punctul central al fiecărei profeţii. Numeroase profeţii vorbesc despre suferinţele şi moartea Lui, dar multe, la fel ca acestea din Hagai, se referă la ziua glorioasă când El Îşi va ocupa locul cuvenit aici, pe pământul unde altădată a fost dispreţuit şi respins de oameni.

Noi, creştinii, aşteptăm cu dor apropiatul moment al Răpirii, când vom auzi strigătul Lui şi Îl vom întâlni pe nori, ca apoi să fim pentru totdeauna cu El. Nu încape îndoială că această aşteptare este un lucru bun. Dar iubim noi de asemenea arătarea Lui, momentul despre care vorbeşte Dumnezeu în pasajul acesta prin profetul Hagai? De-a lungul istoriei, oamenii au căutat un conducător care să poată rezolva problemele acestei lumi. Aceasta a fost dorinţa tuturor popoarelor. Dar toţi conducătorii în care oamenii şi-au pus speranţa i-au dezamăgit curând.

Omul lui Dumnezeu, Domnul Isus, urmează încă să vină. Înainte ca El să Se întoarcă pe pământ, pământul va fi clătinat şi curăţit prin judecată. Aceste judecăţi solemne ne sunt prezentate în Apocalipsa începând cu capitolul 6. Odată cu întoarcerea Lui se vor întâmpla pe pământ schimbări minunate. Mediul înconjurător va fi curăţat, deşertul va înflori ca un trandafir, iar El va domni în dreptate absolută. El este pecetea pe care o reprezintă Zorobabel în acest pasaj, Cel în care promisiunile lui Dumnezeu sunt da şi amin!