„Acum, fii tare, Zorobabel!“, zice Domnul. „Şi fii tare, Iosua, fiu al lui Ioţadac, marele preot! Şi fiţi tari, voi, tot poporul ţării“, zice Domnul, „şi lucraţi, pentru că Eu sunt cu voi!“ zice Domnul oştirilor. „Cuvântul prin care am făcut legământ cu voi când aţi ieşit din Egipt şi Duhul Meu rămân în mijlocul vostru; nu vă temeţi! … Al Meu este argintul şi al Meu este aurul“, zice Domnul oştirilor. Hagai 2.4,5,8

Dumnezeu înflăcărase inimile căpeteniilor şi ale celor din popor şi ei începuseră din nou să zidească Templul Domnului. Totuşi se pare că unii vorbeau de rău templul care se construia, comparându-l cu templul lui Solomon pe care îl văzuseră în tinereţe. Templul care se construia acum nu era nimic în ochii lor.

Dar Domnul aprecia eforturile care se făceau şi zelul reînnoit al lucrătorilor. El Se identifică fără rezerve pe Sine Însuşi cu această lucrare şi cu cei care o împlineau. „Eu sunt cu voi“, le spune El prin profet. În plus, ei aveau Cuvântul Său şi Duhul Său printre ei. Mai mult de-atât ce le mai trebuia? Chiar dacă lucrătorii erau săraci şi nu aveau la dispoziţie rezervele bogate de argint şi de aur pe care le strânsese David pentru construirea templului, Domnul le aminteşte că argintul şi aurul sunt ale Lui. În Psalmul 50, El ne spune că ale Lui sunt orice animal al pădurii, fiarele de pe o mie de dealuri, toate păsările munţilor şi tot ce mişcă pe câmp. Iar în 1 Corinteni 3.22-23, El spune: „Toate sunt ale voastre: fie Pavel, fie Apolo, fie Chifa, fie lume, fie viaţă, fie moarte, fie cele prezente, fie cele viitoare, toate sunt ale voastre; şi voi, ai lui Hristos, iar Hristos, al lui Dumnezeu“. Cum ar trebui să ne încurajeze asemenea cuvinte pe noi astăzi!

Eclesiastul 7.10 ne avertizează împotriva privirii nostalgice spre trecut, un pericol care îi pândeşte mai ales pe credincioşii mai în vârstă. În loc de aşa ceva, să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru prezenţa Domnului cu noi şi pentru toate resursele pe care ni le dăruieşte.