În anul al doilea al împăratului Darius, în luna a şasea, în ziua întâi a lunii, cuvântul Domnului a fost prin profetul Hagai… Aşa zice Domnul oştirilor: Luaţi aminte la căile voastre! Suiţi-vă la munte şi aduceţi lemn şi construiţi casa! Şi Eu Îmi voi găsi plăcerea în ea şi voi fi glorificat, zice Domnul. Vă aşteptaţi la mult şi, iată, a fost puţin; şi când l-aţi adus acasă, Eu l-am suflat. Pentru ce? zice Domnul oştirilor. Din cauza casei Mele care stă pustiită, în timp ce voi alergaţi fiecare pentru propria lui casă. Hagai 1.1,7-9

La decretul împăratului persan Cirus, o rămăşiţă a evreilor se întorsese din Babilon la Ierusalim, pentru a reconstrui templul lui Dumnezeu. Curând s-au lăsat descurajaţi de împotrivirea cu care s-au confruntat şi, în loc să reconstruiască Templul, au început să clădească pentru ei înşişi case confortabile. Atunci Dumnezeu ia trimis pe profeţii Lui, Hagai şi Zaharia, ca să-i îmboldească să reia construirea casei Lui. El Şi-a retras binecuvântarea câtă vreme ei erau absorbiţi de confortul lor propriu, în detrimentul Lui. El voia ca ei să construiască pentru plăcerea şi gloria Lui. Este acesta şi pentru noi cel mai important scop în viaţă?

Cele cinci profeţii ale lui Hagai sunt datate cu atenţie. Ele au fost rostite întrun interval de mai puţin de patru luni. Dumnezeu este cu totul deasupra şi în afara timpului, dar ţine cu grijă evidenţa timpului în legătură cu ai Lui, atât în privinţa eşecurilor, cât şi a ascultării. El poate folosi un slujitor timp de mulţi ani sau, dimpotrivă, pentru o misiune clar delimitată. El ia folosit pe Hagai şi pe Zaharia să încurajeze poporul Său şi astfel să-i ajute în mijlocul împotrivirilor pe care le înfruntau din partea vrăjmaşilor lor.

Domnul ne spune şi nouă: „Luaţi aminte la căile voastre“. El ştie cu precizie tot ce facem şi de asemenea tot ce lăsăm nefăcut. El cere pe drept cuvânt primul loc în vieţile noastre şi ştie foarte bine dacă noi Îi dăm sau nu locul care este de drept al Lui. Da, să-I dăm ceea ce I se cuvine, nu doar resturile!