Habacuc 2

Profetul s-a oprit, pentru ca, la timpul Său, Dumnezeu să-i explice acestea. Veghind, ca o sentinelă, aşteaptă să primească răspunsul lui Dumnezeu pentru neliniştea sufletului său. Pentru a-l mângâia pe profet şi pe tot poporul Lui cel credincios, Dumnezeu îi porunceşte acestuia să scrie răspunsul atât de clar, pentru ca şi cel care aleargă să îl citească. El ia aminte la afecţiunile poporului Său şi le apreciază pentru ca sunt date în adevăr, potrivit cu propria Sa inimă, prin Duhul Sfânt.

Chiar şi înainte de a aduce eliberarea, El va mângâia inima întristată de sentimentele pe care credinţa le produce în ea. Şi dacă credinţa le produce, răspunsul la această credinţă nu va întârzia. Eliberarea încă nu venea. Viziunea era totuşi pentru un timp hotărât, când eliberarea din partea lui Dumnezeu venea negreşit. Dumnezeu Însuşi, care pune preţ pe credinţă, va interveni. Iar dacă eliberarea întârzie, cel credincios trebuie s-o aştepte pentru că ea va veni în mod sigur şi nu va întârzia. Pentru inima omului eliberarea întârzie să vină, dar răbdarea trebuie să-şi facă lucrarea în mod desăvârşit, pentru că răbdarea lui Dumnezeu este îndelungă şi perfectă. Timpul eliberării nu va întârzia nici măcar cu o clipă peste momentul rânduit de El în înţelepciunea Sa.

Dumnezeu a judecat duhul de mândrie, a cărui efecte îl copleşiseră pe profet. Asupritorul nu era drept, dar partea celui drept era să trăiască prin credinţă, aşa că el trebuia să trăiască prin credinţă. O eliberare a poporului, care, ca să spunem aşa, nu ar fi avut nevoie de această credinţă, ar fi putut fi preferată. Dar Dumnezeu dorea ca inima să fie exersată astfel. Cel drept trebuie sa treacă prin aceasta şi să înveţe să se bizuie pe Yehova, să conteze pe El în toate circumstanţele şi să cunoască faptul că El rămâne Acelaşi orice ar veni.

În acel timp, cu toate că Dumnezeu a permis ca poporul să fie zdrobit prin nedreptate şi asuprire, din cauza păcatelor lor, purtarea asupritorului striga către ceruri şi aceasta a adus judecată asupra capului lui. Ce nenorocire pentru asupritor că, în afară de relaţiile lui Dumnezeu cu poporul său, El este şi Cel care judecă pământul şi îl eliberează de sub asuprirea celui rău. Chipul lui cioplit nu avea să-i folosească la nimic. Ce ar fi putut face piatra mută în favoarea celui care o aşezase? Dar Yehova era în locul Său cel sfânt, în templul Său. Tot pământul trebuia să tacă înaintea Lui. Pâmântul va fi umplut de cunoştinţa gloriei Lui, cum este fundul mării acoperit de ape. Popoarele lumii vor lucra ca în foc – aceasta fiind îngăduit de Yahve - toate lucrările lor fiind în pierdere, iar El va umple lumea de cunoştinţa despre El Însuşi.