Ghedeon

Distrugerea hranei lui Israel

Israel făcuse din nou ceea ce este rău în ochii Domnului, iar El îi dăduse în mâna vrăjmașilor. Madian este vrăjmașul principal aici, însă vedem că este însoțit de amaleciți și de fiii răsăritului. Satan are multe săgeți în tolba lui și foarte rar folosește doar una dintre ele împotriva celor credincioși.

Să remarcăm de asemenea cât de complet a fost atacul acestor vrăjmași. Ei veneau de la răsărit de Iordan, de la răsăritul ținutului dat semințiilor lui Ruben, lui Gad și la jumătate din seminția lui Manase. Ei au traversat întreaga țară, până la Gaza, o cetate a filistenilor, situată pe malul mării Mediterane, cunoscută și astăzi ca fiind orașul principal din Fâșia Gaza.

Ce făceau acești vrăjmași? Distrugeau tot ceea ce pământul rodea, lăsândul pe Israel fără hrană. Pătrundeau în țară pentru a o distruge, împovărândul nespus pe Israel. Acești vrăjmași nu sunt prezentați ca luând pentru ei rezervele de hrană ale lui Israel, ci ca distrugândule în mod deliberat.

Aceasta este tactica vrăjmașului și astăzi. „Hoțul nu vine decât ca să fure și să înjunghie și să omoare [să distrugă]“ (Ioan 10.10). El îi răpește creștinului hrana dată de Dumnezeu pentru sufletul său – Hristos! El nu ia pentru sine, nici nu apreciază în vreun fel ceea ce Dumnezeu îi dă creștinului ca hrană zilnică. Cum ar putea el săL aprecieze pe Hristos? Cum ar putea el să aprecieze Biblia, care vorbește despre dragostea și despre valoarea lui Hristos? Imposibil! El își va folosi puterea pentru ai lipsi pe creștini de ceea ce le oferă tărie.

Cu tine / Cu noi

Dumnezeu Își alege uneltele cu grijă și folosește propriile standarde pentru aceasta. Un criteriu folosit de El este acesta: slujitorul se vede doar pe el însuși, sau vede și întregul popor al lui Dumnezeu, în mijlocul căruia este așezat? Ghedeon este un exemplu remarcabil în această privință.

Lui Ghedeon i se spune: „Domnul este cu tine, războinic viteaz!“. Imediat, el răspunde: „Dacă este Domnul cu noi, pentru ce au venit toate acestea asupra noastră?“. Singur, înaintea teascului, departe de poporul său, inima lui Ghedeon era preocupată cu acest popor, nu cu sine însuși. El auzise fără îndoială mustrarea venită prin profetul Domnului și se gândise cu seriozitate la ea. Cum putea fi Domnul cu el, fără să fie și cu poporul Său? De ce nu mai făcea Domnul minuni, așa cum făcuse atunci când îl scosese pe Israel din Egipt? De ce oare? Cu siguranță, Domnul trebuie săȘi fi părăsit poporul!

Domnul apreciază o persoană care gândește astfel. Credincioșii, și astăzi, sunt mai mult decât simpli indivizi. Ca și creștini, noi suntem mădulare ale Trupului lui Hristos, suntem mireasa lui Hristos, suntem casa lui Dumnezeu. Orice credincios astăzi trebuie să înțeleagă că este o mică parte a Adunării Dumnezeului viu și că este afectat de ruina care a intervenit în această Adunare, din cauza necredincioșiei omului. Din pricina slăbiciunii lui Ghedeon, Îngerul Domnului ia spus: „Mergi cu această putere a ta și vei salva pe Israel din mâna lui Madian. Nu team trimis Eu?“. Domnul să ne dea harul să fim precum Ghedeon, gata pentru a fi folosiți de El!

Răbdarea Domnului

Pe măsură ce privim la istoria lui Ghedeon ne minunăm tot mai mult de răbdarea lui Dumnezeu. Îngerul Domnului a venit și a stat sub un copac, în țarina lui Ioas din Abiezer, din seminția lui Manase. El la privit pe Ghedeon bătând grâul în teasc – o operațiune dificilă, fiindcă un astfel de lucru se făcea mult mai ușor pe vârful unui deal. El i se adresează, spunând: „Domnul este cu tine, războinic viteaz!“. După aceea răspunde cu răbdare la toate obiecțiile și întrebările lui Ghedeon.

Ghedeon dorește un semn (lucru care se repetă în istoria lui) care săi adeverească faptul că înaintea sa stătea chiar Îngerul Domnului. El îi cere vizitatorului său să aștepte până când avea să pregătească o jertfă pentru El. În mod uimitor, acesta este de acord să aștepte. Pentru cât timp? Până când Ghedeon a tăiat și a pregătit un ied și până când a făcut azime din aproape douăzeci de kilograme de făină! Cât a durat? Probabil cel puțin câteva ore! Îngerul Domnului a așteptat însă cu răbdare. Când, în sfârșit, Ghedeon șia pregătit jertfa, el a adus carnea întrun coș și zeama întro oală. Acest lucru era cu totul contrar poruncilor lui Dumnezeu. Jertfele nu trebuiau fierte, iar zeama era o dovadă clară că jertfa lui Ghedeon fusese fiartă. Îngerul Domnului îi spune lui Ghedeon să pună pâinea și carnea pe o stâncă și să toarne zeama peste ele. Apoi El a atins carnea și pâinea cu toiagul Său și focul sa ridicat din stâncă și lea mistuit.

Cât de răbdător este Dumnezeul nostru! El adesea ne așteaptă ani dea rândul!

Dărâmarea altarului lui Baal

După întâlnirea sa cu Îngerul Domnului, Ghedeon a zidit un altar Domnului, pe care la numit Iahve Șalom (Domnul păcii). Acum însă, înainte ca Dumnezeu săl poată folosi în mod public, Ghedeon trebuie să fie credincios în casa lui. Cum putea el săi înfrunte pe vrăjmașii Domnului, când altarul lui Baal se afla în casa tatălui său, fiind obiectul închinării oamenilor din cetate? Altarul Domnului nu poate sta niciodată alături de altarul unui idol.

Ascultând de Domnul, Ghedeon a urmat instrucțiunile Lui. A folosit taurul tatălui său pentru a dărâma altarul lui Baal din casa acestuia, a tăiat așera de lângă el, a zidit un altar Domnului pe vârful întăriturii, a folosit lemnul așerei pentru foc și a jertfit taurul pentru Domnul.

Însă, pentru că ia fost frică să facă aceste lucruri ziua, lea făcut noaptea. Slăbiciunea și teama îl caracterizau pe Ghedeon, însă, prin îndurarea lui Dumnezeu, el a ascultat, folosind zece dintre slujitorii săi pentru al ajuta. Dumnezeu prețuiește ascultarea noastră și este îngăduitor cu slăbiciunile și cu temerile noastre. El apreciază onestitatea.

Adevărul iese întotdeauna la iveală. Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Poziția pe care o luăm pentru Domnul și împotriva lumii va deveni cunoscută. Remarcați faptul că Ghedeon na avut nevoie să se apere pe sine! Dumnezeu a făcut ca altcineva săi ia apărarea. Tatăl său a fost, ca să zicem așa, primul său convertit. Acum Duhul lui Dumnezeu vine peste Ghedeon, iar familia sa, a abiezeriților, seminția sa, a lui Manase, și alte trei seminții se adună la el.

Micșorarea armatei

Treizeci și două de mii de bărbați din patru seminții ale lui Israel au răspuns la chemarea lui Ghedeon și sau strâns la el. Dumnezeu a răspuns cu răbdare la două cereri ale lui Ghedeon, încurajândul. Apoi, când Ghedeon, ascultând de preceptele legii, a declarat că cei cărora le era teamă puteau pleca, douăzeci și două de mii de oameni lau părăsit. Totuși, cei zece mii rămași erau încă prea mulți pentru Dumnezeu. Ei ar fi putut să se mândrească și săși atribuie lor înșiși biruința, de aceea Dumnezeu ia poruncit lui Ghedeon să privească la felul cum aveau să bea apă din izvorul lângă care aveau tabăra.

Cei mai mulți sau relaxat și au îngenuncheat pentru a bea, însă trei sute de oameni au luat apă cu mâna și au lipăito cum lipăie câinele. Prin acești trei sute avea Dumnezeu să dea salvarea.

Dumnezeu ne dă toate lucrurile din belșug, pentru a ne bucura de ele (1 Timotei 6.17). Totuși, cei care se folosesc de această lume trebuie să fie ca și cum nu sar folosi de ea, după cum ni se spune în 1 Corinteni 7.31, în timp ce 2 Timotei 2.3 ne spune că trebuie să suferim răul ca niște buni ostași ai lui Isus Hristos.

La fel ca apa curată și proaspătă din izvorul Harod, există multe lucruri în această lume de care ne putem folosi și de care ne putem bucura. Să le folosim fiinduI recunoscători lui Dumnezeu și, de asemenea, să ne păzim de a ne preocupa cu ele! Înfrânarea ne va ajuta să slujim cu folos intereselor Domnului.

Asigurarea finală

Domnul Șia ales ostașii, în număr de trei sute. Aceasta era noaptea în care avea săi trimită la luptă. Mai întâi însă El a dorit săl încurajeze și săl întărească pe conducătorul lor, pregătindul pentru bătălia care îi stătea înainte. În acest scop, El ia folosit chiar pe vrăjmașii lui Ghedeon.

Ghedeon urmează instrucțiunile Domnului. El nuși ascunde teama și îl ia pe slujitorul său cu el. La marginea taberei vrăjmașilor îl aude pe un soldat povestindui altuia despre visul pe care îl avusese: o turtă de orz – ceva nesemnificativ – sa rostogolit în tabără și a răsturnat un cort. Ghedeon îl aude pe cel care ascultase visul dândui interpretarea: Dumnezeu îl dăduse pe Madian și întreaga tabără în mâna lui Ghedeon, fiul lui Ioas, un om din Israel!

Ce putea fi mai clar decât acest lucru? Ghedeon aude și se închină. Ce Dumnezeu minunat avem! A Lui să fie gloria! În suveranitatea Sa, El la făcut pe acel soldat dintre vrăjmași să interpreteze visul camaradului său, acesta fiind singurul loc din Scriptură în care un om nelegiuit poate face așa ceva. Potrivirea evenimentului este și ea perfectă, Dumnezeu făcând ca acele cuvinte să fie spuse exact când Ghedeon și Pura erau acolo. Astfel de experiențe uimitoare ne fac și pe noi, atunci când trecem prin ele, să ne închinăm lui Dumnezeu.

Întărit și încurajat, Ghedeon sa întors în tabăra lui Israel, șia strâns oamenii și lea împărtășit vestea bună a biruinței viitoare, iar după aceea ia înarmat și lea dat instrucțiuni. Fie ca și noi să urmăm îndrumările și exemplul marelui nostru Conducător și Domn!

Lucrând împreună

Domnul îi dăduse lui Ghedeon și celor trei sute de oameni ai lui o biruință glorioasă asupra armatei madianiților, care număra o sută treizeci și cinci de mii de oameni. „Sabia Domnului și a lui Ghedeon!“ fusese strigătul lor de luptă. Ei sunaseră din trompete, spărseseră vasele de lut și lăsaseră ca torțele lor să lumineze. Nau trebuit să lupte, căci Domnul făcuse ca madianiții, cuprinși de spaimă, să se omoare între ei sau să o ia la fugă.

Alte seminții din Israel sau alăturat apoi pentru urmărirea vrăjmașilor. Ghedeon a chemat seminția lui Efraim să ia în stăpânire vadurile Iordanului, pentru ai împiedica pe vrăjmași să treacă dincolo. Efraimiții îi uciseseră pe conducătorii Madianului și le aduseseră capetele la Ghedeon. Acum însă, acești efraimiți mândri îl mustrau pe Ghedeon fiindcă nu îi chemase mai devreme. Ghedeon lea răspuns cu înțelepciune și cu umilință, scoțând în evidență ceea ce ei făcuseră și minimalizânduși propriile realizări. El era în urmărirea vrăjmașilor și nu voia să piardă timpul certânduse.

Cât de adesea noi facem exact contrariul, transformând biruința întro înfrângere, din pricină că ne certăm cu frații noștri! În loc să câștigăm suflete pentru Mântuitorul, criticăm metodele celor care fac aceasta. În loc să ne luptăm împotriva vrăjmașilor împreună, ne luptăm împotriva fraților noștri. La fel ca ucenicul din Marcu 9.38, le interzicem altora să facă ceea ce noi nu putem face, fiindcă nu vin „după noi“. Ar trebui săi urmărim pe vrăjmași, nu să pierdem timpul făcândunii vrăjmași pe frații noștri.

Rezultatul neutralității

Cu înțelepciune și umilință, Ghedeon evitase un conflict cu bărbații certăreți din Efraim, care îl certaseră cu asprime. Aceștia, odată chemați la bătălie, luptaseră cu vitejie. Acum, Ghedeon se întâlnește din nou cu o situație dificilă, însă de o altă natură. Fiind în urmărirea vrăjmașilor, el și oamenii lui au ajuns la răsărit de Iordan, aproape de teritoriul madianiților, unde Ghedeon a cerut hrană pentru oștirea sa, mai întâi la Sucot, apoi la Penuel.

Maimarii ambelor cetăți au refuzat săi dea ajutor. Ghedeon încă nui capturase pe împărații Madianului, Zebah și Țalmuna, pe care îi urmărea. Deși o sută douăzeci de mii dintre oamenii lor căzuseră, acești doi împărați mai aveau încă cincisprezece mii de oameni cu ei. Ce puteau face Ghedeon și cei trei sute de oameni ai săi istoviți, împotriva acestor doi împărați care încă aveau o armată considerabilă? Aceasta a fost întrebarea bătrânilor din cele două cetăți! Neutralitatea în lucrurile divine, atunci când interesele Domnului sunt la mijloc, nu este niciodată o poziție corectă. Domnul Isus a spus că cine nu este cu El este împotriva Lui. El nu ne oferă decât două opțiuni și nu recunoaște neutralitatea ca fiind o a treia opțiune. Nu putem aștepta până când se încheie lupta pentru a decide apoi de ce parte ne situăm, așa cum au încercat să facă maimarii din Sucot și din Penuel. Deși ei nu sau dat pe față de partea madianiților, refuzul lor de a se plasa de partea lui Dumnezeu a făcut să vină peste ei dezastrul și moartea. Dorința de a fi neutri a avut consecințe tragice asupra lor și asupra cetăților lor.

Ceea ce sa întâmplat după aceea

Dumnezeu îi dăduse lui Ghedeon o biruință extraordinară. Ce sa întâmplat apoi? Cea dea doua parte a capitolului 8 din Judecători prezintă câteva evenimente, pozitive și negative, care au urmat biruinței asupra madianiților. Timpul care urmează unei biruințe este adesea foarte periculos pentru un credincios.

După ce Ghedeon lea arătat bătrânilor din Sucot și din Penuel pe împărații madianiți capturați, el sa lăsat flatat de acești împărați, însă ia executat cu mâna lui atunci când fiul său cel mai în vârstă sa temut să facă acest lucru.

Israeliții au vrut ca Ghedeon și urmașii lui să domnească peste ei, însă el a refuzat, spunândule că Domnul avea să domnească peste ei. Totuși, după câțiva ani, el la numit „Abimelec“ pe fiul său născut dintro concubină la Sihem, acest nume însemnând „tatăl meu a fost împărat“ – titlul împăraților filisteni. Acest lucru a avut consecințe foarte triste.

Ghedeon a luat podoabele împăraților madianiți și lanțurile de la gâturile cămilelor lor și lea cerut israeliților săi dea cerceii de aur pe care îi luaseră ca pradă. Cu acest aur, el a făcut un efod – o haină preoțească – și la așezat în cetatea sa. Acest efod sa dovedit a fi o cursă pentru Israel, conducândul în idolatrie. Cât de ușor pot deveni o cursă pentru noi suvenirurile unei biruințe!

Ghedeon a avut șaptezeci de fii, a trăit o viață lungă și liniștită în casa lui, iar țara a avut odihnă vreme de patruzeci de ani. Din nefericire, după moartea lui Ghedeon, poporul a căzut din nou în idolatrie și na arătat bunătate față de familia lui. Starea de lucruri atât de amestecată, începută chiar din timpul vieții lui Ghedeon, nul putea ține pe Israel credincios față de Dumnezeu.