Galateni 6:17-18

Dovada că era slujitor al lui Hristos: în trupul lui, semnele Domnului (v.17)Epistola se încheie cam poruncitor, aşa cum şi începuse. Este un simţ de reţinere în versetele de încheiere. Pavel îşi avea criticii săi, aşa cum ştia foarte bine. Ei căutau să-l împresoare, să-i aducă tot felul de insinuări duşmănoase, chiar să-i pună la îndoială apostolia. El îi dă la o parte şi pe ei şi obiecţiile lor. Romanii aveau un obicei de a-şi stigmatiza sclavii şi în felul acesta să pună dincolo de orice contestare că ei îi erau stăpâni. Aşa era şi cu el. El era un rob al lui Hristos mai presus de orice contestare. Bătăile şi lovirea cu pietre îndurată în slujba Lui lăsaseră semnele Lui pe trupul lui Pavel. Aceasta era cu mult mai multe decât puteau spune apărătorii mieroşi ai circumciziei când stăteau comozi pe scaunele lor de onoare. Ei nu suferiseră nimic. Ei ştiau numai să instige pe alţii ca să aducă suferinţă unuia ca Pavel.

Harul să fie cu duhul lor (v.18)Cât despre galateni, ei nu erau instigatori de rele, ci victime, şi Pavel le căuta scăparea în harul Domnului Isus. Dacă harul Lui era cu duhul lor, totul avea să fie bine.La fel şi pentru noi, concluzia la toate este: „Este bine ca inima să fie întărită prin har” (Evrei 13.9)