Galateni 6:11-14

Singura laudă: lauda cu crucea lui Hristos (vers.11-14)

Apostolul Pavel dădea o mare importanţă acestei epistole a lui către galateni, după cum vedem în versetul 11: „Vedeţi cu ce litere mari v-am scris cu însăşi mâna mea”. El luase pana pentru a adăuga cu propria lui mână ultimele rânduri şi scrisese cu litere mari. Prin aceasta sublinia cuvintele de încheiere ale epistolei.În versetul 12 el are un cuvânt final cu privire la cei care îi sileau pe galateni să se circumcidă. El le dă pe faţă încă o dată scopul pe care îl aveau acei oameni: să aibă o înfăţişare bună în trupul lor şi să scape de persecuţia pe care o aduce crucea lui Hristos. Aceasta nu era o acuzaţie adusă la întâmplare împotriva lor, pentru că, în versetul 13, el o dovedeşte prin simplul fapt că, în timp ce aceştia îi sileau pe galateni, care erau dintre neamuri, să se circumcidă ca semn al supunerii faţă de lege, nici ei înşişi nu ţineau legea. În felul acesta îşi dădeau pe faţă intenţiile. Ei doreau să fie în stare să se laude cu un anumit semn în trupul galatenilor şi, în felul acesta, să se conformeze spiritului lumii.În contrast cu toate acestea, Pavel îşi arată poziţia proprie. El nu se lăuda cu nimic altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, care a pus sentinţa lui Dumnezeu asupra firii păcătoase şi asupra lumii. Apostolul vorbeşte despre cruce în aplicaţia ei cu privire la sine însuşi şi cu privire la lume. Răstignirea a însemnat nu numai moarte, ci o moarte ruşinoasă. Cu alte cuvinte, el spune: „În moartea lui Hristos, sistemul lumii a fost răstignit în ochii mei, iar eu am fost răstignit în ochii lumii. Am lepădat lumea ca pe un lucru de ruşine, iar ea mă leapădă pe mine ca pe un lucru de ruşine”. Ceea ce trebuie remarcat este că Pavel se lăuda cu acest lucru. El nu era deloc deprimat sau întristat din cauza aceasta.