Galateni 6:1

Restabilirea unui care a căzut deodată în vreo greşeală (v.1)

S-ar părea a fi un contrast între versetul 21 din capitolul 5 şi cel dintâi verset al capitolului 6. Cel dintâi se referă la cei caracterizaţi de faptul că fac anumite rele. Cel din urmă ne vorbeşte despre un om care ar cădea deodată în vreo greşeală. Cei caracterizaţi de ce este rău nu vor intra niciodată în împărăţia lui Dumnezeu, în timp ce omul care a fost surprins de vreun rău trebuie să fie restabilit. Se înţelege de le sine că unul ca acesta este un credincios adevărat.Îndemnul de a restabili pe unul ca acesta este adresat către „voi, cei spirituali”. Nu erau mulţi de felul acesta printre galateni, aşa cum arată ultimul verset din capitolul 5. A te apropia de un frate căzut într-un spirit de slavă deşartă ar întărâta tot ce ar fi mai rău în el. Pentru a-l ajuta trebuie să te apropii de el cu duhul blândeţii. Este de observat că duhul blândeţii însoţeşte în mod necesar spiritualitate; însă deseori întâlnim o spiritualitate falsă aliată fără sfială cu căutarea de a se impune, şi aceasta este cu totul opusă blândeţii. Un om cu adevărat spiritual este dominat şi controlat de Duhul lui Dumnezeu care locuieşte în el şi de aceea este caracterizat de „blândeţea şi bunătatea lui Hristos” (2 Cor.10.1). Dar chiar şi unul ca acesta nu este dincolo de posibilitatea de a cădea în faţa ispitei. De aceea, în timp ce îndreaptă pe altul, trebuie să fie atent la sine însuşi.