Galateni 6:1-18

Acest capitol 6 ne învaţă cum să ne purtăm: faţă de un frate căzut – fără a pierde din vedere responsabilitatea pe care o avem cu privire la el (v. 1); faţă de cei care sunt copleşiţi de poveri (v. 2); faţă de cei „din casa credinţei“ şi faţă de toţi, făcând bine (v. 10). În prezent, noi semănăm, în vederea secerişului „la timpul potrivit“. Şi un principiu este evident: recolta va fi, inevitabil, de aceeaşi natură cu sămânţa. Numai un nebun s-ar putea aştepta să culeagă grâu dintr-un loc în care a plantat scaieţi. Carnea generează întotdeauna corupţie, în timp ce roada Duhului germinează pentru viaţa veşnică (v. 8; cap. 5.22; comp. cu Osea 8.7; 10.13). De aceea acum trebuie făcută alegerea; mai târziu regretele vor fi zadarnice.Creştinul a fost deja declarat mort faţă de lege (cap. 2.19) şi mort faţă de carne (cap. 5.24). Aici el este recunoscut ca mort faţă de lume şi reciproc (v. 14). De acum încolo, lumea nu mai are drepturi asupra mea mai mult decât am eu asupra ei. Între ea şi mine se ridică o barieră de netrecut, şi aceasta este „crucea Domnului nostru Isus Hristos“, eliberarea mea şi gloria mea. De o parte, „o nouă creaţie“, de cealaltă, „nu este ceva“, Dumnezeu nu recunoaşte nimic acolo (v. 15). De am putea fi şi noi de acord cu El, atât în principiu, cât şi în practică!