Galateni 5:7-9

Ascultarea de adevăr (vers. 7,8)Altădată galatenii alergaseră aşa cum trebuia, acum însă erau împiedicaţi să mai asculte de adevăr. De notat că „adevărul” nu este ceva care trebuie doar să fie discutat, analizat şi înţeles, ci el trebuie să fie ascultat. Noi suntem fii ai lui Dumnezeu, deci trebuie să ne purtăm ca fii. Nu mai suntem sub îndrumător (pedagog), deci nu trebuie să ne mai rânduim viaţa pe o bază legalistă. Suntem răstigniţi împreună cu Hristos, deci nu mai avem ca ţintă să trăim pentru noi înşine, ci Hristos trebuie să trăiască în noi. Fiecare parte de adevăr pe care o învăţăm trebuie să aibă o exprimare practică în noi. Trebuie să fim supuşi adevărului.Totuşi galatenii se abătuseră nu numai de la ascultarea de adevăr, ci şi de la adevărul însuşi. Ei fuseseră înduplecaţi să îmbrăţişeze aceste idei noi, care nu veneau de la Dumnezeu, care îi chemase; de aceea ei trebuiau să-şi aducă aminte că ideile şi doctrinele greşite lucrează ca aluatul. Se lăudau că au îmbrăţişat numai câteva lucruri din iudaism, totuşi prin aceasta ei deveneau în întregime iudaizaţi.Aluatul ca doctrină (vers. 9)Expresia din acest verset se găseşte şi în 1Corinteni 5.6. Ea ne arată natura aluatului. În Corinteni, aluatul face referire la purtare şi la morală. Aici, el se referă la doctrină. De fapt, „aluatul fariseilor” era acela care îi ameninţa pe galateni, după cum ceea ce îi ameninţa pe corinteni era ceva apropiat de aluatul saducheilor şi al irodienilor. Totuşi, gândul apostolului la Domnul şi la lucrarea Sa plină de har în suflete îl făcea să fie încrezător că epistola lui de mustrare şi de corectare îşi va avea rezultatul dorit în sufletul galatenilor, iar lucrătorii cei răi, care îi tulburaseră şi corupseseră gândirea, urmau să aibă de-a face cu Dumnezeu, în judecata Lui.