Galateni 4:4-7

Venirea Fiului lui Dumnezeu, răscumpărarea, înfierea (v.4-6)Naşterea Fiului lui Dumnezeu a fost evenimentul care a marcat începutul unei noi epoci în relaţiile lui Dumnezeu cu oamenii. Treptele prin care a fost inaugurată această epocă nouă ne sunt date de versetele 4-6.Întâi, Fiul lui Dumnezeu S-a născut „din femeie”. În felul acesta este exprimată întruparea Sa, pentru noi garanţie că El era un Om, în sensul deplin şi propriu al cuvântului.În al doilea rând, se putea spune despre El că „a venit sub lege”. Când a venit El, atenţia lui Dumnezeu era îndreptată spre iudei, ca popor care era în relaţie exterioară cu El şi sub răspundere, fiind sub lege. El avenit printre aceşti oameni, şi a luat asupra Sa toate acele responsabilităţi sub care ei se dovediseră cu totul faliţi.În al treilea rând, El a făcut răscumpărarea celor de sub lege, în felul acesta eliberându-i din cerinţele ei, pentru ca o nouă poziţie să poată fi a lor.În al patrulea rând, fiind eliberaţi în felul acesta, primim „înfierea”. Această poziţie minunată, de a fi fii în legătură cu Dumnezeu, este a noastră ca dar fără plată, potrivit scopului Său veşnic.În al cincilea rând, fiind făcuţi fii, Dumnezeu ne-a dat Duhul Fiului Său, pentru ca în felul acesta să ne facă în stare să intrăm în cunoaşterea şi bucuria acestei relaţii noi, şi să răspundem lui Dumnezeu ca Tatălui nostru. Prin Duhul dăruit strigăm: „Ava, Tată!”Cele de mai sus sunt un sumar scurt al acestor versete remarcabile, iar acum să notăm din ele unele puncte importante.

Răscumpăraţi de sub lege ca să căpătăm înfierea (v.5,6)Răscumpărarea de care se vorbeşte în versetul 5 merge mai departe de adevărul pe care l-am întâlnit în versetul 13 din capitolul 3. Am fi putut fi răscumpăraţi de blestemul legii şi totuşi să fim lăsaţi încă sub lege, şi prin urmare lăsaţi încă în poziţia de robi. Este un fapt glorios că orice credincios este nu numai răscumpărat de blestem, dar şi de legea care pe drept aducea blestemul; de aceea acum noi stăm în libertatea poziţiei de fii, şi zilele de robie sub „îndrumător” s-au terminat.Notaţi de asemenea schimbarea de la „noi” în versetul 5 la „voi” în versetul 6. Numai iudeii fuseseră în robia legii, de aceea răscumpărarea de sub lege se aplica la credincioşii dintre iudei, printre care era şi Pavel. Prin urmare el spunea: „ca noi să primim înfierea”. Dar pe de altă parte, poziţia de fii în care sunt puşi creştinii este partea egală a tuturor, fie iudei, fie naţiuni prin naştere. De aici şi schimbarea către „voi”: „că voi sunteţi”. Minunea este că aceia care altădată erau naţiuni decăzute, îndepărtate de Dumnezeu, acum sunt fii şi fericiţi să cunoască dragostea lui Dumnezeu Tatăl prin Duhul care le-a fost dat.Nu Duhul Fiului lui Dumnezeu ne dă locul de fii. Aceasta este partea noastră ca rod al scopului pe care-l are Dumnezeu şi ca dar pe baza răscumpărării. Duhul ne face să fim conştienţi de această relaţie şi ne dă puterea de a-i răspunde.

Nu mai eşti rob, ci fiu (v.7)În versetul 7 apostolul ne aduce fiecăruia dintre noi, individual, faptul acestei relaţii minunate. Şi nu numai înfierea este o binecuvântare individuală, încât el poate spune: „eşti fiu”, dar şi moştenirea este individuală. Fiecare dintre noi este „moştenitor prin Dumnezeu”. Aceasta ne arată că atunci când apostolul a folosit cuvântul „moştenitor” în versetul 1 ca o ilustrare a temei lui, dădea o ilustrare prezentă într-un fel foarte exact şi literal. Aşa este harul minunat al lui Dumnezeu faţă de noi, cei credincioşi, iudei sau dintre naţiuni.Îl rugăm pe cititor să facă o pauză în aceste momente şi să se gândească la adevărul acesta. Acesta este un fapt stabilit şi aşa rămâne fără vreo calificare a noastră. Galatenii nu se bucurau de acest fapt. Practic ei se purtau ca şi cum ar fi robi şi nu fii, totuşi apostolul nu spune: „De aceea ar trebui să nu mai fii rob ci fiu”, ci „nu mai eşti rob, ci fiu”. Relaţia noastră nu decurge din înţelegerea noastră sau de răspunsul pe care noi îl dăm, de locul pe care îl avem, nici de comportarea noastră potrivit cu el - ci purtarea noastră decurge din această relaţie, odată ce este înţeleasă şi îi dăm un răspuns. Fiecare dintre noi să-şi spună din nou şi din nou: „Sunt un fiu al lui Dumnezeu prin Hristos”. Să ne facem timp ca adevărul acesta minunat să pătrundă în fiecare inimă.