Galateni 4:21-26

Semnificaţia alegorică a unei întâmplări trăite de Avraam (v.21-26)

Totuşi, pentru că ei păreau să fie dornici să se aşeze sub lege, aveau cel puţin să fie pregătiţi să asculte ceea ce indicase legea. De aceea de la versetul 22 până la sfârşitul capitolului el îi îndreaptă spre semnificaţia unei întâmplări din viaţa lui Avraam.Avraam era marele exemplu al credinţei şi al promisiunii, după cum am văzut în capitolul 3. Totuşi înainte de a primi prin credinţă copilul promisiunii, a avut loc episodul în care prin fapte obţinuse un copil, prin Agar. Ismael a fost născut în mod firesc, în timp ce Isaac a fost prin promisiune. Putem vedea că în aceasta era o alegorie şi că Agar şi fiul ei ne vorbesc despre Sinai, de unde a fost dat sistemul legii care conduce la robie, şi de asemenea „Ierusalimul de acum”, adică poporul evreu, care deşi este sub lege, este încă în necredinţă. Creştinul, pe de altă parte, este în poziţia copilului promisiunii şi în legătură cu „Ierusalimul de sus” care este liber.Iudeul mândru ortodox se putea lăuda că în mod firesc el era un fiu cu adevărat născut din Isaac. Totuşi într-un sens spiritual el era un fiu al lui Ismael şi în robie sub îndrumător. În adevăr, regimul îndrumătorului venise întâi, şi mai târziu venise promisiunea, care s-a materializat în venirea Fiului lui Dumnezeu. Dar aceasta doar a confirmat tipul, pentru că Ismael a venit înaintea lui Isaac. Tipul a fost mai departe confirmat prin faptul că iudeul mândru a persecutat pe creştinii smeriţi, aşa cum precizează versetul 29.