Galateni 4:12-16

Şi Pavel, ca şi galatenii, în aceiaşi poziţie înaintea lui Dumnezeu (v.12)Acesta era un gând trist şi îl ducea direct la rugămintea mişcătoare care urmează în versetele 12-20. Îi roagă mai întâi să fie aşa cum era el în experienţa şi practica lor, deoarece şi el şi ei erau la fel în ceea ce priveşte poziţia lor înaintea lui Dumnezeu. Ei fuseseră aduşi în poziţia de fii ca şi el, şi de aceea aveau toţi să umble în libertatea pe care o au fiii. Nu era nicidecum o problemă personală. El nu hrănea nicidecum ceva împotriva lor.

Amintirea primirii deosebit de bună a lui de către galateni (v.13-16)Aceasta l-a făcut să-şi amintească de primirea deosebit de bună pe care ei i-au făcut-o când venise printre ei pentru prima dată cu mesajul evangheliei. În acel timp el era în multă slăbiciune fizică şi s-ar părea că vederea i-ar fi fost afectată în mod deosebit. În Fapte 16,6 vedem că cea dintâi vizită a lui în Galatia a fost în prima parte a celei de a doua călătorii misionare. Aruncare cu pietre în Pavel ca să fie omorât avusese loc aproape de sfârşitul celei dintâi călătorii a lui, cum ni se istoriseşte în Fapte 14.19. Probabil este o legătură între cele două evenimente şi această „ispită… în trupul meu”(v.14) care era un rezultat al purtării sale pe care o primise; în acelaşi timp era şi „ţepuşul în trup” despre care se vorbeşte în 2 Corinteni 12.7 . Cu toate acestea, el s-a dus între ei plin de putere şi l-au primit cu mare bucurie. Acum se părea că, spunându-le adevărul, el devenise ca un duşman al lor!