Galateni 4:1-2

Omul sub lege asemănat cu un copil moştenitor care nu se deosebeşte de un rob (v.1,2)

Versetele de la începutul capitolului 4 adună gândurile care au ocupat ultima parte a capitolului 3 şi le rezumă într-un fel uşor de înţeles. Obiceiul practicat în casele unora înstăriţi este folosit ca ilustrare. Moştenitorul averii, atât timp cât era un copil, avea unele restricţii, întocmai cum era şi cu robii. Nişte păzitori şi nişte administratori îl ţineau în ceea ce i se părea lui ca o robie. El avea să facă ce i se spunea, ca şi când n-ar fi ştiut încă de ce. Încă nu i se putea da libertatea deplină a casei şi averii tatălui, pentru că priceperea şi caracterul lui nu îi erau formate suficient. Totuşi tatăl ştia când va veni timpul, şi era stabilită ziua când el va ajunge la vârsta potrivită pentru a intra în privilegiile şi responsabilităţile vieţii.În felul acesta erau oamenii lui Dumnezeu în zilele dinainte, sub lege, care le era un îndrumător. Deşi copii, erau trataţi ca nişte robi, şi pe drept cuvânt. Nu era vorba de superioritatea lor personală ca sfinţi ai lui Dumnezeu, ci simplu, de perioada în care trăiau. Nu s-a născut om mai mare ca Ioan Botezătorul, totuşi cum ne spune Domnul, „cine este mai mic în împărăţia cerurilor este mai mare decât el” (Mat.11.11). În zilele lor Dumnezeu nu Se descoperise încă pe deplin, răscumpărarea nu fusese încă făcută, Duhul încă nu fusese dat. Până ce aveau să aibă loc aceste trei mari evenimente, nu erau stabilite condiţiile care să permită „venirea veacului” poporului lui Dumnezeu. Toate aceste trei lucruri aveau să se împlinească după venirea Fiului lui Dumnezeu.