Galateni 3:21-24

Legea nu este împotriva legământului promisiunii; un îndrumător până la Hristos (v.21-24)

În versetul 21 se ridică o altă întrebare care rezultă din cea mai dinainte. Unii sar la concluzia că dacă, aşa cum s-a arătat, legea n-a fost suplimentară legământului promisiunii, ea trebuie în mod necesar să fie în opoziţie cu el. Dar nu este aşa nicidecum. Dacă Dumnezeu ar fi intenţionat să dea omului dreptate prin lege, El ar fi dăruit-o cu puterea de a da viaţă. Legea îl învăţa pe om, îi cerea, îl îndemna, îl ameninţa şi, când ea era călcată, îl condamna la moarte. Niciunul din aceste lucruri nu îi erau omului de folos. Singurul lucru necesar era să dăruiască omului o viaţă nouă, în care să-i fie tot atât de natural să împlinească legea, aşa cum îi este natural acum s-o calce. Aceasta însă legea nu putea face; în schimb ea ne-a dovedit că suntem sub păcat şi în felul acesta ne-a descoperit nevoia pentru ceea ce a fost introdus prin Hristos.Deci legea, în loc să fie în vreun fel în opoziţie, se potriveşte în mod armonios cu toată cealaltă parte a marelui plan al lui Dumnezeu. Până ce a venit Hristos, ea a avut rolul de „îndrumător” (gr.”paidagogos” numai de 3 ori în Noul Testament: 1 Cor. 4.15; Gal.3.24,25) cu o oarecare măsură de control ca îndrumător până ce vine Hristos. Când a venit Hristos, a fost introdusă o ordine nouă de lucruri, şi îndreptăţirea noastră a fost din credinţă, şi nu din fapte.