Galateni 3:11-13

Cel drept va trăi prin credinţă (v.11,12)Iudeii, care avuseseră legea, n-o puteau împlini. Totuşi ei priveau la lege ca fiind mijlocul îndreptăţirii lor. Mulţumiţi cu o ascultare foarte superficială faţă de unele din cerinţele lor, ei „căutau să-şi stabilească propria lor dreptate”, aşa cum scria Pavel în Romani 10.3. Desigur, în felul acesta ei au greşit cu totul, pentru că în însăşi Scripturile lor fusese scris că „cel drept va trăi prin credinţă”. Şi credinţa nu este pe principiul pe care este bazată legea. Întreaga situaţie se putea rezuma în felul acesta: prin lege oamenii vin sub blestemul legii; prin credinţă oamenii sunt îndreptăţiţi şi trăiesc.

Hristos făcut blestem pentru noi (v.13)Blestemul pe care îl pronunţa legea era o sentinţă perfect dreaptă. Iudeul fiind pus sub lege, blestemul ei rămânea peste el, şi avea să fie purtat pe drept, dacă nu avea să fie înlăturat de la el. În moartea lui Hristos a fost purtat blestemul, şi în felul acesta iudeul credincios este răscumpărat de sub el. În zilele lui Moise blestemul fusese pus în mod special în legătură cu cel care murea ca păcătos, fiind atârnat de lemn. Mulţi din zilele de altădată, citind Deuteronom 21.23, se vor fi mirat de ce blestemul era legat în felul acesta de moartea pe lemn, deosebită de moartea prin alte mijloace, ca omorârea cu pietre sau cu sabia. Acum noi ştim. La timpul potrivit Răscumpărătorul avea să poarte blestemul pentru alţii, în felul acesta omorând legea, fiind atârnat pe lemn. Este un alt caz al felului cum Scriptura vede mai dinainte!