Galateni 2:6-10

　　Cei din Ierusalim de acord cu evanghelia predicată de Pavel (v.6-10)

　　În timpul vizitei acesteia la Ierusalim apostolul Pavel a prins ocazia de a spune în mod oficial apostolilor care era evanghelia pe care el o predica printre naţiuni. Deşi ea fusese primită direct de la Domnul, el nu era mai presus de gândul că s-ar fi putut strecura vreun amănunt greşit în înţelegerea revelaţiei lui. Aceasta ar fi indicată de ultima parte a versetului 2. Totuşi de fapt nu era nici un fel de problemă. Cei mai instruiţi dintre apostoli şi bătrânii din Ierusalim nu aveau de adăugat nimic la evanghelia lui Pavel când au discutat despre ea. Ei au recunoscut că Dumnezeu îl chemase în mod clar pe Pavel ca să ducă evanghelia în lumea naţiunilor, în timp ce Petru avea o însărcinare asemănătoare pentru iudei. De aceea cei trei apostoli mai bine cunoscuţi, după ce au recunoscut harul dat lui Pavel, şi-au exprimat comuniunea şi buna înţelegere cu el în lucrarea lui.Faptul acesta a avut o însemnătate hotărâtoare în situaţia în care se prezenta printre galateni. Dacă oamenii care căutau să lucreze în Galatia îl atacau pe Pavel, ca nefiind autorizat în ceea ce făcuse, el era gata să li se împotrivească, arătând că el îşi primise de la Domnul mesajul, prin revelaţie directă. Aceasta îi dădea autoritate. Dacă, pe de altă parte, ei îl atacau ca pe un om care lucrase în felul acesta pe baza propriei lui autorităţi şi în felul acesta fiind în opoziţie cu cei care erau apostoli înainte de el, el răspundea acestei minciuni prin faptul că Iacov, Petru şi Ioan arătaseră încredere deplină în el şi aveau comuniune cu el în toate câte avuseseră loc în timpul consfătuirii.