Galateni 2:19-20

　　Adevărul evangheliei prezentat într-un fel personal şi experimental (v.19,20)Îndată Duhul lui Dumnezeu l-a condus pe Pavel să prezinte adevărata poziţie. Observase de la început că Petru şi cei împreună cu el „nu umblă drept, după adevărul evangheliei” (v.14) şi de aceea foarte simplu, totuşi în foarte puţine cuvinte, prezintă adevărul evangheliei. De asemenea îl arată nu numai ca o doctrină, ci ca un lucru al experienţei – propria lui experienţă. Acum nu mai spune „noi”, ci „eu” de vreo şapte ori în versetele 19,20.În Fapte avem exemple izbitoare a predicării evangheliei de către Pavel. În Romani 1-8 avem expunerea evangheliei prin pana lui. În Galateni 1 avem apărarea evangheliei – prin explicarea trăsăturilor ei caracteristice. Acum avem să vedem adevărul evangheliei.În versetele de încheiere al celui de al doilea capitol Pavel vorbeşte numai despre sine. Mai înainte (v.15-17) spusese „noi” pentru că vorbise de adevărul general recunoscut de creştini, inclusiv de Petru. Acum însă el vine la adevărul pe care atitudinea lui Petru îl provocase. Apostolul Pavel se bucura de acest adevăr într-un fel personal şi experimental.

　　Am murit faţă de lege (v.19)În acel moment Petru avusese legea înaintea sufletului său: trăia pentru lege. „Pentru mine”, spune Pavel, în adevăr, „Îl am pe Dumnezeu, şi nu legea în faţa sufletului meu, şi pentru El trăiesc”. Cu cât mai mare este Dumnezeu, descoperit acum în Hristos – decât legea pe care a dat-o El. Dar ce l-a eliberat pe Pavel de lege, sub care fusese altădată, ca şi Petru? Moartea l-a eliberat. El murise faţă de lege, şi aceasta prin însăşi lucrarea legii, cum spune în versetul 19.Răstignit împreună cu Hristos; nu numai substituire, dar şi identificare cu Hristos în moartea Lui (v.20)Cu toate acestea, el era viu şi îl confrunta cu îndrăzneală pe Petru. Atunci cum murise el faţă de lege? Şi în ce sens era adevărat că el murise prin (v.19) lege? La aceste două întrebări se răspunde cu aceste cuvinte măreţe: „Am fost răstignit cu Hristos”.În aceste cuvinte îl vedem pe Pavel luând adevărul evangheliei şi dându-i o explicaţie personală, pentru sine însuşi. Domnul Isus, în moartea Sa, a fost nu numai Substitutul celui credincios, purtându-i păcatele, dar El S-a şi identificat pe Sine Însuşi cu noi în starea noastră de păcat, fiind făcut păcat pentru noi, deşi El Însuşi nu cunoştea păcat. Atât de real şi adevărat a avut loc faptul acesta, încât unul din lucrurile pe care trebuie să le cunoaştem, ca subiect al doctrinei creştine, este că „omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El” (Rom.6.6). Răstignirea lui Hristos este deci răstignirea a tot ce eram noi, nişte copii căzuţi ai lui Adam. Dar aici avem faptul că şi-a luat el însuşi pentru sine acest adevăr. Fiind răstignit împreună cu Hristos, el a murit faţă de lege.Aici din nou răstignirea lui Hristos a fost nu numai fapta oamenilor răi. Văzută din punct de vedere divin, partea ei principală este văzută ca un act al lui Dumnezeu prin care El a fost făcut păcat pentru noi şi în care a purtat pentru noi blestemul legii (3.13). Murind sub blestemul legii, Hristos a murit prin lege; şi fiind răstignit împreună cu Hristos, Pavel a fost în stare să spună că prin lege a murit faţă de lege (v.19), ca să trăiască pentru Dumnezeu.Puterea acestui pasaj măreţ poate ne-ar deveni mai clară dacă vom vedea ce spun cele 5 prepoziţii folosite:Ca să trăiesc pentru Dumnezeu (v.19)Pentru (ca să) arată scopul avut în vedere. A trăi pentru Dumnezeu înseamnă a trăi cu Dumnezeu ca Scop al existenţei tale.Cu Hristos2.Cu vorbeşte de identificare sau asociere. Am fost răstigniţi cu Hristos datorită acestei identificări complete pe care El a înfăptuit-o în moartea Sa pentru noi. Prin urmare moartea Lui a fost moartea noastră. Am murit împreună cu El.3. Trăiesc acum în trup.În, aici arată caracterul. Deşi răstigniţi, trăim. Suntem oameni care încă trăim pe pământ, totuşi nu mai trăim viaţa care ne caracteriza mai înainte. Trăim o viaţă de un ordin nou, care se rezumă la un cuvânt: Hristos. Saul din Tars fusese răstignit cu Hristos. Totuşi persoana cunoscută de Saul din Tars încă trăia. Trăia încă, totuşi într-un fel nou. Când te uitai la el, vedeai nu caracterul lui Saul din Tars, ci al lui Hristos. Ţinând seama de aceasta, el nu şi-a menţinut vechiul nume, ci în curând a fost cunoscut ca Pavel, care înseamnă „Cel mic”. Trebuia să fie mic pentru ca Hristos să locuiască în el.4. în credinţa în Fiul lui Dumnezeu.Acest în ne îndreaptă spre Obiectul care stăpânea sufletul lui Pavel şi făcea posibil acest caracter nou de viaţă. Îndată, când viaţa pe care o trăim acum în trupul nostru muritor se va termina, vom trăi prin vederea Fiului lui Dumnezeu. Până atunci trăim prin credinţa în El. Când credinţa este activă în noi, El este o realitate plină de strălucire înaintea sufletelor noastre. Cu cât mai mult El este înaintea noastră în mod obiectiv, cu atât El Se va vedea în noi în mod subiectiv.5. Substituire: S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine.Pentru (gr.hyper), aici, este prepoziţia substituirii. Ea ne introduce în ceea ce era puterea şi motivul care constrângea viaţa minunată a apostolului. Dragostea lui Dumnezeu îl constrângea, şi această dragoste se arătase în moartea Sa care ne-a substituit.Experienţa spirituală bogată care ne înflăcărează inimileAm putea face sumarul acestor fapte astfel: inima lui Pavel era plină de dragostea Fiului lui Dumnezeu care murise pentru el. Nu numai că a înţeles identificarea sa cu Hristos în moartea Lui, dar el a şi primit-o cu toată inima, în toate rezultatele ei, şi şi-a găsit Obiectul care îl satisfăcea în Fiul lui Dumnezeu în glorie. Ca urmare, sentinţa morţii se afla peste tot ce era de la firea pământească, şi Hristos trăia în el şi caracteriza viaţa lui, şi astfel Dumnezeu Însuşi, aşa cum S-a revelat în Hristos, devenise singurul Scop al existenţei lui.În felul acesta era situaţia cu Pavel; este tot aşa şi cu noi? Faptul că omul nostru cel vechi a fost răstignit este tot atât de adevărat pentru noi ca şi pentru Pavel. Noi am murit împreună cu Hristos ca şi el, dacă în adevăr suntem credincioşi. Dar am adus faptul acesta în experienţa noastră, aşa cum a făcut Pavel, încât să fie pentru noi nu numai un lucru al doctrinei creştine (foarte important la locul lui), dar şi un lucru al experienţei bogate spirituale, care transformă şi înnobilează vieţile noastre? adevărul curat este că cei mai mulţi dintre noi am realizat lucrul acesta într-o măsură extrem de mică. Şi care este secretul? Foarte simplu, secretul este că am fost atât de puţin captivaţi de semnificaţia iubirii Sale. Realizarea noastră a minunăţiei jertfirii Sale pentru noi este prea slabă. Convingerile noastre cu privire la grozăvia stării noastre de păcat n-au fost prea adânci şi de aceea întoarcerile noastre la Dumnezeu au fost comparativ puţin adânci. Dacă mergem înapoi la sursa lor, explicaţia se află aici, aşa gândim. Să cântăm cu toţi, cu mai multă hotărâre:Reînsufleţeşte lucrarea Ta, Doamne,Înalţă Numele Tău preţios!Şi în fiecare inimă, dragostea TaSă fie aprinsă ca o flacără!Dacă în fiecare inimă dragostea este aprinsă ca o flacără, vom face progres în direcţia cea dreaptă.