Galateni 2:15-18

　　Afirmarea unui adevăr comun şi lui Petru şi lui Pavel: îndreptăţirea prin credinţa lui Isus Hristos (v.15,16)În versetele 15 şi 16 avem afirmarea care a urmat întrebării apostolului. În afirmaţia aceasta Pavel putea pune pe Petru alături de el şi Petru nu putea tăgădui acest adevăr. „Noi”, spune el. „Noi, din fire iudei”, am recunoscut că la îndreptăţire nu se ajunge „din faptele legii, ci prin credinţa în Isus Hristos” şi de aceea ne-am întors de la lege la Hristos, pentru a fi socotiţi drepţi prin El. Mulţumim lui Dumnezeu, aşa a fost.

　　A doua întrebare: imposibil ca Hristos să fie slujitor al păcatului (v.17)Acum vine o a doua întrebare. Dacă ar fi fost adevărat, aşa cum atitudinea lui Petru părea să dea o sugestie, că şi atunci când am avea parte în toate virtuţile lucrării lui Hristos, am avea nevoie totuşi de încă ceva, cum ar fi ţinerea legii sau observarea obiceiurilor evreieşti, pentru a ne completa îndreptăţirea – atunci n-ar fi discreditat Hristos? Pune această întrebare cu o vigoare extremă a limbajului – nu este El atunci un „slujitor al păcatului” şi nu un slujitor al dreptăţii? A pune o astfel de întrebare înseamnă a-i da şi răspunsul. Nicidecum!

　　A doua afirmaţie: fapta lui Petru, ca o construire din nou a zidului despărţitor dintre iudei şi naţiuni (v.18)Cuvintele acestea au fost urmate de o a doua afirmaţie în versetul 18, care trebuie să fi căzut ca un ciocan pe conştiinţa lui Petru. Atitudinea lui Petru ar fi putut sugera că Hristos putea fi un slujitor al păcatului; dar era de asemenea fără îndoială de natură a zidi din nou zidul despărţitor dintre iudeii şi naţiunile care sunt în Hristos, pe care evanghelia îl dărâmase şi pe care Petru însuşi îl distrusese prin fapta lui de mai înainte în casa lui Corneliu. Petru trebuie să fi fost greşit într-unul din cazuri. Dacă ar fi fost corect acum, ar fi fost greşit mai înainte. Dacă ar fi fost corect mai înainte, ar fi fost greşit acum. A rămas convins ca unul care greşise.De fapt acum era greşit. Mai înainte lucrase aşa cum fusese învăţat de Dumnezeu într-o viziune. Acum el lucrase impulsiv, sub influenţa temerii de om. În aceste câteva cuvinte ale lui Pavel, Duhul lui Dumnezeu dăduse pe faţă adevărata stare lăuntrică a atitudinii lui Petru, oricât de nevinovată ar fi părut multora. Numai două întrebări şi două afirmaţii, dar cât de mult au realizat! Ele au distrus cu totul falsa poziţie a lui Petru.