„Fraţilor, vreau să ştiţi că Evanghelia vestită de mine nu este omenească, pentru că n-am primit-o, nici n-am învăţat-o de la om, ci prin descoperirea lui Isus Hristos" (versetele 11-12).

　　Rămânea încă de dovedit că Evanghelia predicată de Pavel nu avea nici o obârşie în om. Ea nu era potrivită felului de a gândi al omului. Apostolul nu o primise de la om. El nu o învăţase. Dacă el ar fi învăţat-o, omul l-ar fi învăţat. Din contră, originea sa era absolut divină. Ea îi fusese descoperită prin Isus Hristos; dar mai degrabă: descoperirea lui Isus Hristos este această Evanghelie, şi pe cine poate să descopere ea, decât pe El Însuşi?

　„Aţi auzit care era purtarea mea de altădată, în daism, cum prigoneam peste măsură de mult Biserica lui Dumnezeu şi făceam prăpăd în ea şi cum eram mai înaintat în iudaism decât mulţi de o vârstă cu mine din poporul meu, fiind însufleţit de o râvnă nespus de mare pentru tradiţiile strămoşilor mei" (versetele 13-14). Saul din Tars nu era deloc străin de această „evanghelie" făurită de om. El începuse prin a fi martorul ei cel mai de seamă şi după caracterul său cel mai înalt, deoarece legea fusese instituită de Dumnezeu. Acest prigonitor al creştinismului se baza, deci, în întregime pe om: el însuşi mai întâi, apoi neamul său, părinţii săi şi tradiţiile lor. Toate aceste avantaje făcuseră din el un vrăjmaş al lui Hristos si al alor Săi. Dar acum istoria acestui vrăjmaş neînduplecat al lui Dumnezeu se sfârşise pentru totdeauna! Unde ajunsese ea?